Blog † Vestitorul ortodox

Părintele Adrian Făgeţeanu s-a mutat la Domnul

2011-09-27T21:25:00.004+03:00

Portret realizat de Linda-Saskia Menczel

Acum câteva ore, părintele Adrian Făgeţeanu a trecut la cele veşnice. Sfinţia sa era bolnav de mai mult timp, a tot fost prin spitalele bucureştene în acest an dar a murit într-unul din ele. De data aceasta acuza afecţiuni ale plămânilor.

Pe 16 noiembrie ar fi împlinit 99 de ani.

Mâine, trupul neînsufleţit va fi dus la Mânăstirea Lainici, iar sâmbătă, la ora 12.00, va fi înhumat. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Cuvant al IPS Teofan tinut azi la Manastirea Brancoveni de praznicul Sfintilor Martiri Brancoveni

2011-08-16T14:29:00.026+03:00

Batranul gradinar - Din minunile Sfantului Ioan de Rila

2011-08-15T19:45:00.005+03:00

Minunile scrise de Părinţi în vechile paterice - unele la care au fost chiar martori oculari - sunt vrednice de crezare. Cei care inventează fapte neadevărate sunt daţi anatemei de Sfintele Soboare ale Bisericii.
Nicoleta Ionescu din Bucureşti, profesoară de limba română, citind în urmă cu doi ani viaţa Sfântului Ioan de Rila, s-a îndoit oarecum de o minune săvârşită de Sfântul la mânăstirea sa. În minune se spunea că o ceată de tâlhari turci plănuiseră să jefuiască Mânăstirea Rila, în timp ce primise găzduire în câteva chilii ale mânăstirii. Părinţii se rugau Sfântului pentru ocrotirea lor şi a acelui loc. Peste noapte, Sf. Ioan s-a arătat comandantului tâlharilor în timp ce dormea şi l-a luat la bătaie cu cârja sa. A doua zi, considerând că a fost bătut de un călugăr al mânăstirii, acesta a pus pe stareţ să-i prezinte întreaga obşte. Neaflând pe cel de la care primise bătaie, şi-a aţintit privirea asupra icoanei Sf. Ioan de Rila, spunându-i stareţului: Acest keşiş (călugăr) m-a bătut! Stareţul i-a explicat atunci că acela trăise în urmă cu peste 900 de ani şi că mânăstirea îi aparţinea. L-a întrebat dacă nu cumva a gândit ceva de rău, astfel încât Sfântul Ioan s-a supărat. Înţelegând cum stau lucrurile, căpetenia a părăsit în grabă mânăstirea, împreună cu ceata lui de tâlhari.

Nicoleta şi-a spus doar atât: Atât de aspri să fie sfinţii ? Terminând cartea, la câteva zile, a trebuit să plece la socrii săi împreună cu soţul, într-un sat de pe lângă Caracal. În accelerat un om în vârstă de peste 70 de ani i-a tulburat foarte tare pe călători cu înjurăturile despre cele sfinte, în timp ce vorbea cu alte persoane cunoscute din compartiment. L-au rugat de câteva ori să nu mai înjure. În cele din urmă bătrânul s-a potolit şi-a început să-i întrebe pe cei doi soţi dacă au văzut cândva vreo minune. Le-a povestit el una, legată de tinereţea sa. Omul furase în tinereţe adesea, nu-i era ruşine să recunoască aceasta, însă s-a tămăduit printr-o întâmplare minunată, după care s-a apucat de gospodărie - cultivând legume, pe care şi la vârsta aceasta le trimitea din satul lui de lângă Corabia, tocmai în Ardeal, la Bistriţa. Avea palmele tăbăcite de muncă. Le-a povestit că, odată, furând roadele unui om sărac, într-o noapte, la câteva zile de la cele întâmplate, a primit o bătaie zdravănă de la un bătrân cu barbă, în timp ce dormea în casa sa. Uşile erau încuiate, însă dimineaţa s-a trezit plin de vânătăi, încât nu a mai fost chip să se ridice din pat. A fost dus la biserică pentru Sf. Maslu şi Sf. Spovedanie în câteva rânduri, pe o targă, mai mult mort decât viu. Deschizându-şi ochii, după trei săptămâni, a vâzut, printre sfinţii picaţi pe pereţii bisericii, un bătrân cu barbă, recunoscând imediat în acel sfânt pe cel care îl bătuse. Soţul Nicoletei la întrebat pe grădinar ce sfânt era acela. Nu şi-a adus aminte ştia doar că îl arăta Părintelui cu degetul. A crezut că acel om sărac şi păgubit dăduse acatist la biserică, aşa cum dau oamenii necăjiţi de la ţară, pentru a i se face dreptate. Bătrânului grădinar i-a fost ruşine să-şi recunoască fapta sa către păgubaş, însă, de atunci, s-a tămăduit de patima hoţiei. Nicoleta nu s-a mai îndoit din acel moment de minunea Sfântului Ioan de Rila ori de minunile săvârşite de alţi sfinţi. La coborâre i-au spus bătrânului grădinar săru' mâna.

Gheorghiţă Ciocioi

FOARTE GRAV - Plan de indosariere a Sfintelor Manastiri in Rep. Moldova si nu numai; Se vrea inlocuirea denumirilor cu un cod de identificare unic

2011-07-28T16:44:00.009+03:00

12 manastiri si mii de mireni din cuprinsul Republicii Moldova, fiind ingrijorati de procesul de codificare fortata a tuturor parohiilor si manastirilor, s-au adresat catre Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova cerind sa fie pastrate denumirile sfinte.

SINODUL BISERICII ORTODOXE DIN MOLDOVA
mun. Chisinau, str. Bucuresti 119

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA
Dlui Prim-Ministru VLADIMIR FILAT
Mun. Chisinau, Piata Marii Adunari Nationale 1

„Cel ce se va pazi isi va scapa viata sa.
Daca insa strajerul a vazut sabia venind
si nu a sunat din trimbita si poporul n-a fost vestit
si va veni sabia si va ridica viata cuiva,
acela a fost rapit pentru pacatele lui,
dar singele lui il vor cere din mina strajerului”
(Iezechiel 33, 5-6)

A D R E S A R E

Codificarea si biometrizarea cetatenilor Moldovei, crearea sistemului electronic unic si centralizat, implementarea intensa a strategiei de stat „Moldova electronica”, iata doar citeva procese si tendinte extrem de ingrijoratoare cu care noi, crestinii ortodocsi din aceasta tara, ne ciocnim astazi inevitabil si fata de care sintem nevoiti sa dam o marturisire echilibrata, dar in acelasi timp demna si hotarita, fara compromisuri de constiinta. In acest moment credinta ortodoxa si tara noastra trec prin cea mai critica si vicleana perioada a istoriei, iar noi vom da socoteala pentru ca ori facem tot ce ne sta in putinta sa ramina libere, ori, stind nepasatori, le vom ajuta sa dispara si, in mod firesc, impreuna cu ele si noi.

La moment, situatia juridico-legala a subiectului expus in aceasta Adresare a noastra este urmatoarea:

In conformitate cu legislatia RM si intru executarea hotaririi de Guvern nr.345 din 30.04.2009, Ministerul Justitiei al RM a instituit Registrul cultelor religioase si partilor lor componente, ca parte a Registrului Unitatilor de Drept. Potrivit p. 21 al prezentei hotariri, Ministerul Tehnologiei Informatiei si al Comunicatiilor atribuie un numar de identificare de stat (IDNO) tuturor cultelor religioase si partilor lor componente.

Numarul de identificare de stat (IDNO) reprezinta un criteriu principal de identificare a obiectului sistemului (in cazul de fata a parohiei, manastirii sau a unui cult religios). Acesta consta dintr-un set de 13 cifre simboluri, aranjate in ordine stricta si se elibereaza doar la cererea comunitatii religioase. IDNO se atribuie in momentul introducerii datelor despre inregistrare sau la modificarea diferitelor acte de constituire in Registrul de Stat al organizatiilor necomerciale, ramine neschimbat pe parcursul perioadei de existenta a acestor date, se include in toate documentele cultului religios sau comunitatii si se indica pe stampila.

Dupa structura sa, IDNO este un cod de identificare (identificator) si nu are alt scop decit faptul ca reprezinta de facto „numele” comunitatii religioase (a parohiei, manastirii) in bazele corespunzatoare ale bazelor de date informationale, in cazul de fata in registrul de stat al subiectilor de drept. Din momentul atribuirii codului de identificare, denumirea comunitatii – de exemplu: parohia „Sfinta Treime” – inceteaza a mai fi denumirea comunitatii, ci devine doar o „informatie despre comunitate”, numele parohiei devenind deja codul de identificare respectiv.

Altfel spus, identitatea unei parohii sau manastiri (in cadrul oricaror relatii cu alte persoane juridice) nu mai este numele acesteia (hramul), ci insusi codul de identificare unic si neschimbat.

Conform strategiei de stat „Moldova Electronica”, o alta aplicare a codurilor de identificare nu exista si nici nu poate fi. Si aceasta indiferent de etapa la care se afla RM in procesul de trecere la societatea informationala. Codurile de identificare sint folosite pentru identificarea automata, adica pentru introducerea datelor despre un anumit obiect (de exemplu, parohie) in sistemul automatizat. Formarea si aplicarea codurilor depinde direct de tipul standardului de identificare automata.

In prezent, in Republica Moldova exista un sir de standarde de identificare automata, in a caror reprezentare codurile au forma de cod de bare. Intrucit cu ochiul liber, fara folosirea mijloacelor tehnice specializate, codurile de bare nu pot fi „citite”, in calitate de semne vizuale ale codului de bare se utilizeaza cifrele arabe sau/si literele, reprezentate ca cod de identificare. In certificatele de inregistrare a comunitatii religioase (manastire, parohie, asociatie) este vizibil nu insusi codul de identificare care corespunde denumirii parohiei, ci reprezentarea acestuia sub forma de cifre arabe.

Insa potrivit standardului identificarii automate EAN-13, in codul de identificare (codul de bare) se foloseste simbolul anticrestin 666. Acest fapt este demonstrat stiintific de o serie intreaga de expertize internationale.

Consideram ca acest sistem de atribuire a unui nou „nume” (cod) manastirilor, parohiilor reprezinta un atentat la demnitatea si identitatea cetatenilor crestini ortodocsi care sint liberi sa se asocieze in diferite comunitati al caror nume este o valoare in sine si in cadrul relatiilor juridice cu alte entitati sociale.

Luind in considere faptele expuse,
Noi, reprezentantii manastirilor din Republica Moldova,

Solicitam Sfintului Sinod al Bisericii Ortodoxe din Moldova sa ceara autoritatilor sa creeze un registru manual de evidenta a cultelor religioase si partilor lor componente, fara atribuirea vreunui cod unic de identificare si fara introducerea acestora in sistemul automatizat de evidenta, iar Guvernului Republicii Moldova sa vina cu propuneri intru modificarea legislatiei in vigoare astfel incit:

• Comunitatilor religioase si cultelor sa nu le fie atribuit in mod obligatoriu un cod de identificare in momentul inregistrarii sau efectuarii anumitelor modificari.
• Evidenta partilor componente a cultelor sa fie efectuata in baza unui registru manual fara folosirea sistemului automatizat de inregistrare si control.

~†~

Semnatari:
1. Manastirea Adormirea Maicii Domnului, s. Calaraseuca, r-ul Ocnita.
Egumenia Efrosinia cu 38 de maici si surori si 4 preoti slujitori;
2. Manastirea Nasterea Maicii Domnului, s. Raciula, r-ul Calarasi.
Egumenia Eustafia cu 70 de maici si surori.
Duhovnicul manastirii egumenul Pafnutie;
3. Manastirea Adormirea Maicii Domnului, s. Butuceni, r-ul Orhei.
Egumenul Vladimir Poia cu obstea monahala;
4. Manastirea Sf. Cuv. Maica Parascheva, s. Bursuc, r-ul Nisporeni.
Egumenia Parascheva cu obstea monahala in numar de 105 persoane;
5. Manastirea Inaltarea Domnului, s. Hirjauca, r-ul Calarasi.
Arhimandritul Ambrozie cu fratii manastirii;
6. Manastirea Sf.M.M. Dumitru, s. Pripiceni, r-ul Rezina.
Egumenia Feloteia cu obttea monahala in numar de 23 persoane.
Duhovnicul manastirii egumenul Ioan (Hanganu);
7. Manastirea Adormirea Maicii Domnului, s.Tiganesti.
Arhim. Irinarh cu obstea monahala;
8. Manastirea Adormirea Maicii Domnului, s. Hirbovat, r-ul Calarasi.
Egumenul Serafim (Razmerita) cu obstea monahala;
9. Complexul Monastic rupest Adormirea Maicii Domnului, s.Tipova, r-ul Rezina.
Arhimandritul Policarp cu obstea monahala;
10. Manastirea Sf. Treime, s.Frumoasa, r-ul Calarasi.
Egumenia Benedicta (Mura) cu obstea monahala;
11. Manastirea Nasterea Maicii Domnului, s. Curchi, r-ul Orhei.
Arhimandritul Siluan cu obstea monahala;
12. Manastirea Sf. M.M. Gheorghie, s.Suruceni, mun. Chisinau.
Egumenia Epistimia cu obstea monahala.

Sursa: Apologeticum

IN MEMORIAM - Părintele Arsenie Papacioc într-o convorbire duhovnicească cu Sorin Dumitrescu

2011-07-19T15:54:00.002+03:00

Părintele Arsenie Papacioc s-a mutat în veşnicie

2011-07-19T15:26:00.004+03:00

Părintele arhimandrit Arsenie Papacioc, duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol a trecut la Domnul, astăzi, 19 iulie, informează Radio TRINITAS.

Marele duhovnic s-a stins din viaţă în jurul prânzului în sânul obştii monahale căreia i-a fost îndrumător timp de 35 de ani. Părintele suferea de mai mult timp de o serie de probleme cardiace şi renale, pentru care a şi fost internat de două ori în luna aprilie a acestui an la Spitalul Judeţean de Urgenţă Constanţa.

Arhimandritul Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei, s-a născut în 1914. S-a călugărit de tânăr, la Mănăstirea Sihăstria. A fost egumen la Mănăstirea Slatina, de unde a fost arestat şi dus la Suceava. După ani de detenţie, în 1976 a ajuns la Mănăstirea Sfânta Maria - Techirghiol.

Sursa: Jrnalul.ro

Părintele Arsenie Papacioc (n. 15 august 1914, satul Misleanu, comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa, d. 19 iulie 2011, manastirea Manastirea Sfanta Maria, Techirghiol) este un duhovnic ortodox român. Din anul 1976, este duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol. Părintele Papacioc a trecut prin puşcăriile comuniste unde a pătimit alături de Părintele Iustin Parvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu şi alţii. A fost arestat şi condamnat sub regimul mareşalului Ion Antonescu, în 1941, pentru apartenenţa la Mişcarea Legionară. S-a călugarit în 1946, după eliberare şi s-a nevoit la Mănăstirea Antim din Bucureşti până în 1949. Între 1949-1950 a fost sculptor la Institul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamţ. Între 1952-1958 a fost preot la Mănăstirea Slatina. În vara anului 1958 a fost arestat din nou, pentru că facea parte din grupul „Rugul Aprins”. Condamnat la 20 de ani de muncă silnică, a fost graţiat în 1964 de la închisoarea Aiud.

Bibliografie

Unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei, părintele Arsenie Papacioc s-a născut în 1914 ca al şaptelea copil al părinţilor Vasile şi Stanca. Casa părintească se afla în satul Misleanu, comuna Perieţi din judeţul Ialomiţa. Numele civil al părintelui Arsenie a fost Anghel. De mic, Anghel dovedeşte o memorie bogată şi o vie inteligenţă, de multe ori fiind premiant cu coroană. Membru în cercul literar constituit în jurul revistei „Vraja”, tânărul Anghel Papacioc are aptitudini atât intelectuale, cât şi fizice. La întrecerile interşcolare, organizate în Bucureşti, obţine locul I la viteză şi locul II la sărituri. După vârsta de douăzeci de ani, Anghel, care avea o evlavie deosebită, a avut intenţia de a intra ca frate la Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea. Stareţul mănăstirii, părintele Simeon, l-a refuzat spunându-i: „Nu te pot primi, frate. Te văd că eşti niţel mai învăţat şi nu te pot pune la boi. Ce o să zică fraţii? Pe acesta îl ţii la cancelarie şi pe noi ne pui la greu?“.

Nu a renunţat la gândul său şi a mers la Mănăstirea Cozia, unde a fost primit în obştea monahilor. Tot acolo primeşte ascultarea de paraclisier şi predă educaţia civică elevilor. Deoarece vorbea copiilor despre Iisus Hristos, comuniştii din Râmnicu Vâlcea i-au interzis să mai propovăduiască celor mici învăţătura creştină. A fost nevoit să părăsească mănăstirea şi s-a retras la o moşie pe care călugării de la Cozia o aveau aproape de Caracal. Acolo a rămas un an şi jumătate, de unde a fost luat de părintele Gherasim Iscu, stareţul Mănăstirii Tismana. Acesta l-a ascuns la Ciclovina. Mitropolitul de atunci al Olteniei, Firmilian, a aflat însă de cel care stătea la Cioclovina şi i-a propus postul de spiritual al Seminarului Teologic. Securitatea însă nu a aprobat acest gest al mitropolitului şi fratele Anghel a ajuns la Mănăstirea Sihăstria. Acolo a fost călugărit, la slujbă participând părintele Sofian Boghiu, părintele Benedict Ghiuş, iar naş de călugărie a fost părintele Petroniu Tănase. După ce a primit preoţia, părintele Arsenie a fost numit spiritual la Seminarul Monahal de la Neamţ. A urmat mutarea la Mănăstirea Slatina, unde a fost egumen. De aici a fost arestat şi dus la Suceava, ţinut în anchetă nouăzeci de zile, bătut şi chinuit pentru acuzaţii fără nici un suport real. După ani de detenţie, de interminabile anchete şi deplasări de la un penitenciar la altul, de la Vaslui, unde era un lagăr de muncă forţată, la temuta închisoare de la Aiud, părintele a fost eliberat şi i s-a permis să slujească la o parohie din Ardeal. De aici, a ajuns, în 1976, la Mănăstirea Sfânta Maria - Techirghiol.

„Am fost al şaptelea copil la părinţi, născut în 1914, la 15 august, comuna Perieţi, satul Misleanu, judeţul Ialomiţa. Părinţii se numeau Vasile şi Stanca. Tata a fost agent sanitar peste şase sate şi a contribuit masiv la constructia Bisericii din sat. Mă cheamă Papacioc. Pentru că tatăl bunicului meu a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei. şi de aici vine numele. Era aromân şi i s-a spus: «Popa cu cioc» - Papacioc. Dar la origine ne chema Albu. Şi bunicul meu a venit cu mii de oi din Macedonia şi s-a instalat pe Ialomiţa, unde era câmpie. Satele erau rare...” - Părintele Arsenie Papacioc - mărturie despre sine

În 2006, părintele Arsenie Papacioc a suferit o dificilă intervenţie chirurgicală, încheiată cu succes. A fost internat în urma unei hernii de disc.

Despre ecumenism, părintele Arsenie Papacioc a afirmat: „Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?”

Cărţi

Singur Ortodoxia (2007)
Ne vorbeşte Părintele Arsenie (2004)
Veşnicia ascunsă într-o clipă (2004)
Convorbiri duhovniceşti - 2 vol. (1984-1986)

Sursa: Wikipedia

Viaţa Sfinţilor martiri imperiali ai Rusiei

2011-07-16T19:07:00.004+03:00

"Ţarul nostru are o viaţă cucernică şi plină de evlavie", scria în anul 1905 Sfântul Ioan de Kronstadt despre ţarul Nicolae al II-lea şi continua spunând: "Dumnezeu i-a trimis o cruce grea de suferinţă, ca unui fiu al Său preaiubit şi ales. "

Sfântul ţar mucenic Nicolae al II-lea s-a născut pe data de 19 mai 1868, la Ţarskoe Selo, lângă Sankt Petersburg. Din tinereţile sale era deosebit de evlavios şi se străduia să imite virtuţile sfântului şi dreptului Iov cel mult pătimitor, în a cărui zi de pomenire se născuse, precum şi pe Sfântul Nicolae, spre a cărui cinstire îi primise numele la botez.

Cei apropiaţi lui obişnuiau să spună: "Sufletul lui Nicolae este limpede precum cristalul şi are o dragoste fierbinte pentru fiecare om". Se simţea profund mişcat de orice suferinţă şi nevoie omenească, de orice fel ar fi fost aceasta.

În deplină concordanţă cu hotărârea prea evlaviosului său tată, ţarul Alexandru al III-lea, a primit o educaţie în duhul cel mai curat al ortodoxiei.

În primăvara anului 1894, luând în consideraţie dorinţa fermă a ţareviciului de a se căsători cu prinţesa Alix de Hesse-Darmstadt, augustele feţe impărăteşti şi-au dat în cele din urmă binecuvântarea. "Mântuitorul nostru a spus: Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul", scria arhiducele Nicolae pe vremea aceea. "Aceste cuvinte îmi sunt nespus de dragi inimii mele. În ultimii cinci m-am rugat, repetându-le în fiecare noapte, rugându-l pe Dumnezeu să uşureze convertirea lui Alix la credinţa ortodoxă şi să mi-o dăruiască de soţie."

Cu câteva zile înaintea morţii ţarului Alexandru al III-lea, prinţesa Alix sosi în Rusia. Ceremonia prin care ea devenea fiică a Bisericii Ortodoxe a fost oficiată de părintele Ioan de Krondstadt, iubit de întreaga Rusie. Ea a primit numele de Alexandra în cinstea sfintei muceniţe, împărăteasa Alexandra.

În ziua morţii ţarului, Nicolae Alexandrovici, plin de o adâncă întristare, declara că el nu a dorit coroana, dar, temându-se să nu se împotrivească voii Celui Atotputernic şi voinţei tatălui său, a acceptat coroana. El îşi punea încrederea nu în puterea omului, ci în Domnul Dumnezeu.

Ţarul Nicolae şi-a pecetluit începutul domniei sale prin fapte de caritate şi milostenie. El a uşurat situaţia celor întemniţaţi şi a anulat numeroase datorii, asigurând în acelaşi timp un ajutor substanţial oamenilor de ştiinţă, scriitorilor şi studenţilor.

Ţarul Nicolae al II-lea a fost încoronat pe data de 27 mai 1896, în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Kremlinul moscovit. În rugăciunea către Împăratul împăraţilor, ţarul a cerut să fie înzestrat cu darurile Sfântului Duh, care să-l îndrume la slujba la care fusese chemat.

Suveranul a luptat pentru menţinerea păcii în ţară, astfel încât naţiunea să se poate dezvolta liber şi prosper. El era cu totul neputincios în a aduce cuiva prejudicii. De-a lungul întregii sale domnii, nu a semnat nici o condamnare la moarte şi nici nu a respins vreodată o cerere de ajutorare care ajungea la el.

Privirea suveranului era uimitor de sinceră, iar ochii lui străluceau de o mare bunătate. Într-o zi ţarul a vizitat crucişătorul "Riurik", la bordul căruia se afla un revoluţionar care jurase să-l ucidă. Dar marinarul a relatat: "N-am putut să-mi împlinesc gândul, ochii săi mă priveau cu atâta umilinţă şi blândeţe. "

Ţarul cunostea foarte bine istoria şi literatura rusă, iar ca un expert al limbii ruse el evita folosirea cuvintelor străine. El afirma: "Nici măcar un singur cuvânt de origine neslavă nu trebuie să ne întineze limba".

Ţarul era un om generos. A cheltuit patru milioane de ruble pentru spitale şi alte aşezăminte de caritate din propriul său cont din Banca Angliei. "El a cheltuit aproape tot ce avea", afirma preşedintele consiliului administrativ al majestăţii sale. "Hainele sale erau adesea reparate", îşi aminteşte unul dintre servitorii ţarului.

Cuplul imperial reprezenta un model de adevărată viaţă creştină de familie. Relaţia dintre soţi se remarca printr-o sinceră afecţiune, o înţelegere reciprocă pornită din adâncul inimii, precum şi printr-o profundă încredere reciprocă.

Domnul a binecuvântat această fericită căsnicie cu patru fiice: Olga, Tatiana, Maria şi Anastasia şi un fiu: Alexei. Moştenitorul tronului pe care ei îl aşteptaseră atâta vreme, s-a născut pe data de 12 august 1904.

Ţareviciul şi prinţesele îi tratau pe toţi oamenii cu respect şi deosebită grijă. Ei dormeau pe paturi fără perne şi se îmbrăcau cu simplitate. Hainele şi pantofii treceau de la cei mai vârstnici la cei mai mici.

Hrana lor era foarte simplă. Mâncarea preferată a ţareviciului era supă de varză, budincă şi pâine de secară. "Aceasta este hrana tuturor soldaţilor mei", obişnuia el să spună. "Duceau o viaţă simplă şi modestă", scria un prieten apropiat al familiei imperiale, "li se adresau celorlalţi oameni cu simplitate şi nu dădeau nici o importanţă statutului lor imperial".

Aceasta era o adevărată familie ortodoxă, în care domneau tradiţiile şi structura evlavioaselor familii ruseşti.

Familia imperială ducea o viaţă retrasă. Nu le plăceau ceremoniile şi discursurile formale, iar protocolul de la curte era o adevărată povară pentru ei. Ţarina şi prinţesele cântau adesea în biserică în timpul dumnezeieştii liturghii.

Alexandra Feodorovna era o soră de caritate înnăscută. Ea îi vizita pe cei bolnavi, îi îngrijea şi îi încuraja, iar ori de câte ori nu îi putea vizita personal pe ce aflaţi în suferinţă, ea îşi trimitea fiicele. Ea considera că este de datoria ei "sa-i rămână credinicioasă lui Hristos şi să aibă grijă de aproapele ei".

De obicei, pentru a-şi ascunde identitatea, Alexandra Feodorovna oferea ajutoare financiare celor nevoiaşi prin intermediul altor persoane cărora ea le încredinţa această sarcină. Ea a organizat şcoli profesionale pentru cei săraci în toată ţara şi a deschis o şcoală de asistente medicale.

Cuplul imperial ocrotea şi ajuta Biserica Ortodoxă nu numai din Rusia, ci din întreaga lume. În timpul domniei lui Nicolae al II-lea s-au construit sute de mănăstiri şi mii de biserici şi au fost înfiinţate zeci de mii de şcoli parohiale.

În timpul domniei lui Nicolae al II-lea, Biserica Ortodoxă Rusă s-a îmbogăţit cu noi sfinţi şi sărbători religioase într-o măsură mai mare decât pe parcursul întregii perioade a secolului anterior. În 1903, după ce a examinat dovezile necesare canonizării marelui stareţ Serafim de Sarov, a dezaprobat părerile sinodale şi cu mare îndrăzneală a poruncit: "Canonizaţi-l de îndată! "

Ţarul a protestat atunci când turcii i-au masacrat pe armeni şi i-au oprimat şi torturat pe slavi. El a deschis larg hotarele ruseşti tuturor refugiaţilor creştini. Atunci când în vara anului 1914 Austro-Ungaria a atacat Serbia neapărată, ţarul a răspuns prompt la cererea sârbilor pentru ajutor.

Nicolae al II-lea a încercat să evite tulburările politice şi să asigure pacea pe plan intern. Totuşi, patimile continuau să fiarbă mocnit. Ziarul "Liberation" care se publica în străinătate i-a scos la iveală în mod deschis pe cei ce se împotriveau autorităţii ţarului în Rusia: "toţi intelectualii şi o parte a populaţiei, toate comitetele administrative locale, Consiliul municipal din anumite oraşe, întreaga presă. "

În timpul celui de-al douăzecilea an al domniei împăratului, economia Rusiei atinsese cel mai înalt nivel de dezvoltare. Producţia de grâne se dublase faţă de cea de la începutul domniei sale, în timp ce populaţia crescuse cu 50 de milioane de oameni. Dintr-o ţară analfabetă Rusia a devenit iute o ţară civilizată.

Primul război mondial a început pe data de 1 august 1914, ziua în care este prăznuit Sf. Serafim de Sarov. Ţarul a mers la metocul mănăstirii de maici Diveievo din Sankt Petersburg şi a plâns mult dinaintea icoanei marelui sfânt. Fericita stareţă de la Diveievo, Paşa de Sarov, a declarat că vrăşmaşii patriei porniseră războiul pentru a-l detrona pe ţar şi a sfâşia Rusia în bucăţi.

Din primele zile ale războiului, suveranul vizita liniile frontului, oraşele şi satele Rusiei, binecuvântând trupele şi încurajându-i pe oameni în încercarea prin care treceau. Ţarul iubea armata cu ardoare şi era profund ocupat de nevoile ei.

Ţarina încerca să transforme cât mai multe palate cu putinţă în spitale militare. Adesea, ea se implica personal în organizarea ambulanţelor şi a depozitelor farmaceutice din oraşele de pe întreg teritoriul Rusiei. Alexandra Feodorovna şi prinţesele mai vârstnice au devenit surori medicale în spitalul militar de la Ţarskoe Selo.

În vara anului 1915, o perioadă foarte grea pentru armata rusă, ţarul însuşi şi-a asumat înalta responsabilitate de comandant şef al forţelor armate. De îndată ce unsul lui Dumnezeu a luat comanda oştirii succesul a revenit în tabăra trupelor ruseşti. Până în februarie 1917, armata a rămas neînfrântă, trupelor nu le lipsea nimic, iar victoria părea asigurată.

Totuşi, vrăjmaşii autocraţiei ortodoxe nu i-au îngăduit să păşească peste acest prag. "Doar acum este cu putinţă să-l detronăm pe ţar", afirmau ei, "căci după victoria sa asupra nemţilor, autoritatea sa va fi întărită pentru o îndelungă perioadă de timp. "

Încă din anul 1832, Sf. Serafim de Sarov profeţise revolta împotriva autorităţii ţarului şi evenimentele sângeroase ce au însoţit căderea sa.

În decembrie 1916, împărăteasa a vizitat mănăstirea Desiatina de la Novgorod. Stareţa Maria i-a spus: "Iată că a venit împărăteasa muceniţă Alexandra! " şi îmbrăţişând-o, a binecuvântat-o.

Sosi şi ziua de 15 martie 1917. În capitală, tulburările se accentuară. În cadrul armatei izbucni "revolta generalilor". Ofiţerii de rang înalt cerură abdicarea ţarului de pe tron, "pentru salvarea Rusiei şi victoria împotriva inamicului străin", chiar dacă victoria era deja aproape dobândită.

Împăratul a cedat autoritatea statului fratelui său Mihail. Când ţarina auzi de abdicarea ţarului spuse: "Este voia lui Dumnezeu, Dumnezeu a îngăduit acest lucru pentru salvarea spirituală a Rusiei. "

Ţarul şi familia sa au pornit pe drumul crucii de pe Golgota. Toţi membrii familiei şi-au încredinţat viaţa cu totul în mâinile Domnului.

Comitetul de anchetă desemnat de către guvernul provizoriu l-au sleit de puteri pe ţar prin cercetări şi interogări nesfârşite, acuzându-l de înaltă trădare, dar n-au putut afla nici o faptă acuzatoare.

În luna august 1917, familia imperială a fost dusă în Siberia. Alexandra Feodorovna scria din temniţă: "Îmi iubesc atât de mult ţara, în ciuda tuturor lipsurilor ei." "Nu aş vrea să părăsesc Rusia niciodată, atât de mult o iubesc", spunea suveranul, "mai degrabă aş merge în colţul cel mai îndepărtat al Siberiei. "

La sfârşitul lunii aprilie 1918, prizonierii imperiali au fost transferaţi sub pază în oraşul Ekaterinburg, care pentru ei a devenit Golgota rusească. "Probabil că pentru mântuirea Rusiei este necesară o jertfă răscumpărătoare. Eu voi fi acea jertfă", spuse suveranul. "Facă-se voia Domnului! "

Permanentele jigniri şi dispreţul din partea gărzii de pază de la casa Ipatiev, unde ei erau ţinuţi în detenţie, le-au provocat ţarului şi familiei sale profunde răni sufleteşti şi dureri trupeşti, pe care ei le pătimeau cu umilinţă, iertându-i pe toţi. Ţarina, cugetând la cuvintele Sf. Serafim de Sarov, scria în jurnalul său: "Când eşti ocărât, binecuvintează. Când eşti persecutat, pătimeşte. Când eşti defăimat, mângâie. Când eşti chinuit, bucură-te. Aceasta este calea noastră. Cel ce va răbda până la capăt, acela se va mântui. "

Cei din familia ţarului erau conştienţi că moartea este aproape. Cea mai vârstnică dintre prinţese, Olga, scria de la locul întemniţării sale: "Tatăl meu cere să li se spună tuturor celor care i-au rămas credincioşi şi tuturor celor ce pot fi influenţaţi de către aceştia să nu caute să se răzbune din pricina sa. El i-a iertat pe toţi şi se roagă pentru toţi. E necesar să fim cu toţii conştienţi de faptul că răul care se află acum în lume va deveni şi mai puternic şi că nu cu răul se biruie răul, ci numai cu iubirea. "

Prin dumnezeiasca pronie, martirii familiei imperiale au fost luaţi din această viaţă pământească laolaltă, drept răsplată pentru nemărginita lor dragoste reciprocă, dragoste care i-a unit strâns ca pe un tot indestructibil. În subsolul casei Ipatiev, acolo unde martirii împărăteşti şi credincioşii lor slujitori şi-au săvârşit calea crucii lor, s-au descoperit inscripţii lăsate de călăi.

Una dintre ele a fost astfel desluşită: "Aici, după porunca forţelor satanice, ţarul a fost jertfit pentru ca naţiunea să poată fi distrusă. Întreaga lume să afle acest lucru." Nu întâmplător această crimă a fost comisă pe data de 17 iulie, fiindcă în această zi Biserica Ortodoxă Rusă îl prăznuieşte pe sfântul duce Andrei Bogoliubski, care cu sângele său mucenicesc a sfinţit autocraţia în Rusia.

Suveranul a urcat pe Golgota plin de curaj şi a primit printr-o smerită supunere faţă de voia lui Dumnezeu, moartea mucenicească. Scrisoarea suveranului adresată din temniţă către sora sa a dezvăluit cât se poate de limpede tăria lui duhovnicească în acele grele zile de încercare: "Cred cu tărie în faptul că Domnul Se va milostivi de Rusia şi în cele din urmă va potoli patimile. Facă-se voia Sa cea sfântă! "

Fundamentul dogmatic şi biblic al icoanei

2011-07-06T17:41:00.006+03:00

Existenţa sfintelor icoane se fundamentează pe două aspecte: realitatea Întrupării Fiului lui Dumnezeu şi nevoia omului de concret.

Dumnezeu fiind Duh sau Spirit nu poate fi pictat în icoane cu Fiinţa lui Divină ci Îl putem cunoaşte numai în modul în care s-a arătat oamenilor prin Fiul Său "Acesta este chipul (icoana) lui Dumnezeu Celui Nevăzut" (Coloseni I, 15). Icoanele nu sunt idolatrie. Sfintele icoane nu sunt cinstite în mod idolatric, ca dumnezei, cinstirea fiind îndreptată către persoanele reprezentate pe ele. În felul acesta icoanele nu încalcă porunca a II-a din Decalog.

Icoanele au un rol important în educaţia creştină, în cultul şi misiunea religioasă. Ele sunt prezenţe harice fiind sfinţite de către preot şi au rolul de a trezi, menţine şi întări viaţa religioasă a creştinilor. Ele ne îndeamnă la practicarea virtuţilor şi la săvârşirea faptelor bune

Lecţie din caietul meu de religie din clasa a XI-a :)

Video din Valea Timocului - Părintele Protoiereu Boian Alecsandrovici (Bojan Aleksandrović)

2011-06-27T20:36:00.003+03:00

Convorbire duhovnicească cu Î.P.S. Iustinian Chira

2011-06-13T00:05:00.002+03:00

VIDEO: Părintele Arsenie Papacioc cerea patriarhului atitudine contra homosexualismului încă din 2007 - Noi, ceilalţi ortodocşi cerem acelaşi lucru !

2011-06-01T01:58:00.003+03:00

Documentar video cu profeţii despre vremurile de pe urmă

2011-05-24T00:43:00.004+03:00

Mai jos, transcriptul cu traducerea din limba rusă:

Profeţiile despre ultimele vremuri sunt expuse atât în Sfânta Scriptură cât şi în scrierile Sfinţilor Părinţi. Mai înainte de a purcede la analiza profeţiilor ar fi util să ne amintim de istoricul Templului iudaic, doarece acestui templu îi este predestinat să fie în centrul multor evenimente care se vor petrece cu omenirea spre sfârşitul veacurilor.

În timpul aflării poporului evreu în pustie, timp de 40 de ani, locul lor de închinare era mobil, sub formă de cort. Mai târziu, după cucerirea de către Iosua Navinul a Palestinei şi Ierusalimului muntos a fost pusă temelia unui templu de piatră. În interiorul acestuia a fost pus Chivotul Domnului şi era considerat unicul templu unde se săvârşeau slujbe depline. Primul templu a fost construit de împăratul Solomon în anul 950 î.Hr. pe vârful muntelui Mariah, acolo unde Îngerul Domnul l-a oprit pe Avraam să-l aducă jertfă pe unicul său fiu Isaac. Primul Templu a existat 364 de ani şi a fost distrus de babilonieni în 586 î.Hr.

Al doilea templu a fost terminat de împăratul Irod în anii 20 î.Hr., dar în acesta nu mai era Chivotul Domnului, el fusese pierdut pentru totdeauna în timpul robiei babiloniene. În templul dat a fost adusă şi Sfânta Maria de către părinţii săi Ioachim şi Ana. Aici a fost adus şi micul Iisus pentru tăierea împrejur şi tot aici, la vârsta de 12 ani El învăţa pe bătrânii rabini despre Dumnezeu. Pe acoperişul acestui templu diavolul L-a ispitit pe Iisus, propunându-I să se arunce în jos. Şi tot despre acest templu Iisus le spunea ucenicilor săi că din el nu va rămîne piatră pe piatră.

Aşa s-a si întâmplat, în anul 70 d.Hr. împăratul roman Tit l-a distrus, interesant că aceasta s-a întâmplat în aceeaşi zi când babilonienii au ars primul templu. A fost lăsată numai o parte din peretele exterior, care în ziua de astăzi este numită Zidul Plângerii. Este de asemenea interesant că în pieţe robii evrei erau vânduţi întotdeauna la acelaşi preţ, 30 de arginţi.

În anul 363 d.Hr. împăratul Iulian, dorind să arate creştinilor că prorociile lor privind al treilea templu nu sunt adevărate, a hotărît să construiască din nou templul, dar Domnul a ars cu o flacără aproape pe toţi zidarii care lucrau asupra templului.

Pe urmă oraşul a fost ocupat de turci, acolo au fost construite două moschei, Moscheea lui Omar, în locul templului şi alături moscheea Al-Aqsa. În timpul de faţă ideea de a reconstrui cel de-al treilea templu îi reuneşte pe toţi evreii talmudişti care sunt împrăştiaţi în toată lumea. Ei nici acum nu recunosc că adevaratul Mesia este Hristos, ci aşteaptă pe altul, pe antihrist, pe care îl vor încorona în cel de-al treilea templu. Acum ei îi gătesc calea, punând coduri de bare pe toate produsele, în paşapoarte şi alte documente. Ei ne duc încetişor spre un lagăr de concentrare electronic pentru a cunoaşte fiecare supus al lor, adică pe noi.

Noi nu cunoaştem date precise, dar ştim cronologia evenimentelor ce vor să se întâmple. Vor sau nu musulmanii, dar mecetea lor va fi distrusă de evrei la timpul său. Sf. Ippolit Romanul în anul 170 spunea că antihristul va dori întru totul să fie asemenea lui Hristos. Hristos este leu, leu va dori să fie şi antihristul. Hristos este împăratul Cerului şi al pământului, şi antihrist va fi împăratul pământului. Iisus a venit ca un mieluşel, mieluşel se va arăta şi antihrist, numai că el va fi pe dinăuntru lup. Taiat împrejur a fost Mântuitorul şi acesta va fi la fel. Iisus a trimis apostolii săi la toate popoarele aşa şi acesta va trimite apostolii săi falşi. A dat Iisus Crucea Sa Făcătoare de Viaţă, aşa şi acela va da un semn de al său. Iisus S-a arătat în chip de Om aşa şi acela va fi om. Iisus a fost iudeu, iudeu va fi şi antihristul.

Sf. Nil Athonitul în sec XVI-lea spunea că antihristul se va face căpetenie asupra oraşelor şi satelor, va fi conducătorul tuturor, atunci asupra lumii va veni o nesăturare enormă, adică oamenii vor consuma de 7 ori mai mult ca acum. Şi atunci antihristul va începe să-i pecetluiască pe toţi pe motiv ca să-i poată scăpa pe oameni de această urgie. Atunci când antihristul va pune pecetea sa, inimele oamenilor vor fi ca moarte. Mulţi vor muri la marginile de drumuri, oamenii ca nişte fiare se vor năpusti asupra acestor cadavre şi le vor mînca. Când antihristul se va urca pe tron apa mării va începe să fiarbă aşa cum fierbe apa în cazan, se va usca atunci toată vegetaţia şi animalele şi păsările vor muri. Ziua va fi ca ora, săptăpmîna ca ziua, luna ca săptămîna, iar anul ca luna.

Sf. Cosma Etolianul, sec. XVIII, spunea că după ce va fi războiul general, oamenii vor merge jumătate de oră ca să întâlnească un alt om, multe localităţi vor fi distruse, din trei va rămâne numai una. Veţi vedea cum oamenii vor zbura ca păsările şi vor vărsa asupra pământului foc, atunci oamenii vor fugi la cimitire şi vor striga să iasă cei răposaţi ca să intre ei în locul lor.

O altă profeţie este a Sf. Serafim Vîriţkii (Muraviov, 1949) el spunea că multe ţări vor fi contra Rusiei, dar ea va rămîne pierzându-şi mare parte din teritoriul său. Războiul care va fi va aduce oamenii la ideea că aşa ei vor muri cu toţii, de aceea trebuie să fie ales un guvern mondial, şi aceasta va fi etapa premergătoare instaurării lui antihrist. Se va începe persecuţia creştinilor şi atunci ar trebui să fugim primii ca să scăpăm cu viaţă.

Sf. Lavrentie al Cernigovului spunea că se vor reconstrui bisericile, dar în ele nu o să putem să ne ducem că acolo nu va mai fi Jerfa fără de Sânge a lui Hristos, dar va fi o adunare satanistă. În ultimele vremuri vor fi multe dezastre, apă nu va mai fi şi după aceea se va începe un mare război, un război pentru nimicire. Vor rămâne două sau trei state şi ele vor alege un conducător unic. Antihrist va fi încununat ca împărat în marea biserică din Ierusalim cu participarea clerului şi a Patriarhului. Intrarea şi ieşirea din Ierusalim va fi liberă pentru orice om, dar atunci să vă străduiţi să nu vă duceţi, căci totul va fi spre a vă linguşi pe voi, ca să vă atragă în ispită. Antihrist va proveni dintr-o femeie curvă, o evreică dintr-al doisprezecelea neam de preadesfrânaţi. Când satana va fi întronat, în timpul punerii coroanei se va citi Simbolul Credinţei – Crezul -, dar el nu va permite ca acesta să fie citit corect, iar acolo unde vor fi scrise cuvintele „şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu” el se va lepăda de acestea şi se va recunoaşte doar pe sine. La încoronare, antihristul va avea mănuşi pe mâini, iar când le va da jos ca să-şi facă Sfânta Cruce, Patriarhul va observa că el în loc de unghii are gheare şi aceasta îi va întări bănuiala sa că acesta este antihristul. Atunci Patriarhul va exclama: „Acesta este antihristul” pentru care Patriarhul va fi omorât.

Se vor coborî pe pămînt Sf. Prooroci Ilie şi Enoh spunînd la toţi că acesta este antihristul, el îi va omorî, dar ei vor învia şi se vor ridica la cer. Pe oamenii săi el îi va ştampila cu semnul său. Însă pe adevăraţii creştini, care i se vor opune, are să-i urască cu ură mare. Atunci va începe ultima şi cea mai mare prigoană a creştinilor care vor refuza ştampila satanei (semnul 666). Ştampila lui satana (666) va fi de aşa natură încât toţi vor vedea dacă a primit omul sau nu semnul satanicesc. Creştinul care nu va primi semnul satanei (666) nu va putea nici să vândă şi nici să cumpere nimic. Dar nu vă pierdeţi nădejdea şi nu vă descurajaţi, că Dumnezeu nu-Şi va părăsi turma Sa. Să nu vă fie frică, nu cumva să deznădăjduiţi!

Mulţi evrei care au trăit cu adevărat după legea lui Moise, nu vor primi pecetea lui antihrist. Ei vor sta în aşteptare, urmărindu-i toate activităţile lui. Ei ştiu că strămoşii lor nu L-au recunoscut pe Hristos drept Mesia, dar aici va lucra Dumnezeu, căci ochii lor se vor deschide şi ei nu vor primi ştampila lui satana, iar în cel de-al unsprezecelea ceas îl vor recunoaşte pe Iisus Hristos drept Mesia, vor trece la ortodoxie, iar pentru credinţa lor se vor mântui.

Ieroshimonahul Parfenii de la Athos în 2007 spunea că acele persoane care vor suferi pe timpul lui antihrist vor fi considerate cei mai mari mucenici. Creştinii vor fi foarte prigoniţi, antihristul va spune că el vrea să facă viaţa mai bună, iar creştinii sunt aceia care îl încurcă. De aceea Dumnezeu va lăsa pe pămînt pe cei doi mari prooroci, Ilie şi Enoh, ei îl vor demasca pe antihrist timp de 3 ani şi şase luni. După acest termen antihristul îi va ucide in piaţa centrală din Ierusalim, nu va permite nimanui să ia trupurile sfinţilor, ele vor sta acolo timp de trei zile. El va îndrepta videocamerele asupra lor ca toţi să vadă aceasta. Oamenii se vor bucura mult că Sfinţii au fost omorâţi şi vor da unul altuia cadouri şi felicitări cu acest prilej. Iar după trei zile ei vor învia şi acest eveniment toţi îl vor vedea deoarece totul se va petrece live (în direct). Şi din acel moment antihristul va începe să-i omoare pe toţi creştinii care nu vor dori să i se inchine. Pentru a micşora urgia lui antihrist, Dumnezeu îi va da timp scurt de domnie după ce va fi ucis de Arhanghel.

preluat de pe blogul lui Saccsiv

Cântări sârbeşti - Hristos a înviat! (Christos Voskrese ! )

2011-05-22T15:35:00.000+03:00

Versurile in engleză:

People rejoice, nations hear:
Christ is risen, and brings the joy!
Stars dance, mountains sing:
Christ is risen, and brings the joy!
Forests murmur, winds hum:
Christ is risen, and brings the joy!
Seas bow*, animals roar:
Christ is risen, and brings the joy!
Bees swarm, and the birds sing:
Christ is risen, and brings the joy!

Angels stand, triple the song:
Christ is risen, and brings the joy!
Sky humble yourself, and elevate the earth:
Christ is risen, and brings the joy!
Bells chime, and tell to all:
Christ is risen, and brings the joy!
Glory to You God, everything is possible to You,
Christ is risen, and brings the joy!

Divna Ljubojević - Stihire Pashe:

Vedeţi aici mai multe: Cântări Divna Ljubojević

Simple linii sau "semnul fiarei" ?

2011-05-20T12:01:00.007+03:00

În codul de bare de mai sus, "barele de siguranţă" au fost evidenţiate cu roşu. Pentru comparaţie, reprezentarea cifrei 6 din codul propriu-zis a fost evidenţiată cu albastru. Seamănă nu?

Odată cu dezvoltarea reţelelor de tip supermarket şi în România, am înţeles cu toţii ce este codul de bare şi la ce foloseşte. Codul de bare a apărut din necesitatea identificării rapide şi uşoare a mărfurilor şi îşi găseşte aplicabilitate în comerţ. Fiecare produs are alocat un număr unic de identificare la nivel mondial, iar codul de bare este o reprezentare grafică convenţională a acelui număr compusă dintr-o alternanţă de linii albe şi negre, mai subţiri sau mai groase.

În cunoscutul său text. Sfântul Ioan Evanghelistul spune: "Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei" (Apocalipsă 13,17). Coincidenţă ! Scopul declarat al codului de bare este tocmai acela de a înlesni actul de comerţ. Pe de o parte produsele sunt rapid şi comod identificate, pe de altă parte comerciantul, are o foarte bună şi eficientă gestionare a stocurilor. Sfântul Ioan mai vorbeşte de “semnul fiarei” sau “numărul fiarei”. Din nou coincidenţă! Codul de bare este chiar semnul unui număr.

În continuare, Sfântul Ioan adaugă: "Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase" (Apocalipsa 13,18).

Pentru codul de bare, standardul cu cea mai mare circulaţie este standardul EAN -13 (prescurtarea de la European Article Numbering, adică Numerotarea Europeană a Articolelor). Conform acestui standard, fiecărui “articol” i se alocă un număr propriu compus din 13 cifre. Acesta permite identificarea ţării de origine, a agentului economic (producător sau comerciant) şi a produsului în sine. În reprezentarea sa grafică, separat de succesiunea de linii şi spaţii care codifică numărul propriu-zis, standardul EAN-13 presupune obligatoriu şi prezenţa la început, la mijloc şi la sfârşit a câte două liniuţe subţiri apropiate şi mai lungi decât celelalte, numite bare de siguranţă. “Întâmplător”, două liniuţe subţiri apropiate sunt, conform aceluiaşi standard, reprezentarea cifrei “6” (vezi imaginea de mai sus). De aici prezenţa în orice codificare EAN-13 a trei cifre „6” la începutul, la mijlocul şi la sfârşitul codului de bare. Nici o legătură cu 666 din textul Apocalipsei… Rostul declarat al acestor liniuţe este unul de ghidaj şi dacă, pentru liniuţele de la începutul codului şi cele de la sfârşit s-ar putea găsi o logică, pentru liniuţele din mijlocul codului, deşi s-a demonstrat că nu au nici o utilitate, se caută încă o explicaţie…

Dar în actul de comerţ participă şi oameni. De la numerotarea produselor la numerotarea oamenilor nu a fost decât un pas care s-a şi făcut. Fiecare avem alocat, bineînţeles de la naştere, cunoscutul CNP sau cod numeric personal (absolut întâmplător CNP-ul este compus tot din 13 cifre…). Şi noi, românii, am început să-i simţim importanţa în viaţa de zi cu zi. Când vrei să plăteşti vreun impozit sau vreo amendă de circulaţie, dacă ai nevoie de un credit de la bancă sau dacă vrei să te angajezi, CNP-ul e deja mai important decât numele. Singurul loc unde CNP-ul e de prisos, e la biserică. În faţa lui Hristos avem numele de la botez.

Sfântul Ioan ne spune: “Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om”. Deci nu este „nume de om” ci „număr de om”. De altfel într-o ediţie franceză din 1997 a Bibliei (Bible en francais courant) sintagma „căci este număr de om” a fost tradusă: „car ce chiffre correspond au nom d’un homme" („căci acest număr corespunde numelui unui om”). Despre asta ne avertiza oare Sfântul Ioan Evanghelistul ? Despre înlocuirea numelui de botez cu un număr ?

A mai rămas doar să reprezentăm CNP-ul în standardul EAN-13 bineînţeles din motive practice şi să acceptăm incripţionarea lui pe mâna dreaptă sau pe frunte din motive de siguranţă… „Şi ea îi sileşte pe toţi, şi pe cei mici, şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi, şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte” (Apocalipsa 13.16).

Biserica Ortodoxă Greacă şi Comunitatea Sfântului Munte au luat poziţie şi s-au implicat direct şi deschis într-o campanie împotriva noului sistem de identitate care urma să se introducă în Grecia. Părintele Paisie Aghioritul a vorbit şi a scris clar despre această problemă, afirmând că „în spatele sistemului se ascunde dictatura mondială, sclavia lui antihrist”.

Unii au comentat că lucrurile ar fi prea evidente, prea la vedere: „Cei care ar vrea să implementeze un astfel de sistem nu sunt aşa de proşti să trădeze cu 666, când Sf. Ioan a spus-o atât de clar în Apocalipsă. Dacă aceasta ar fi urmărit, ar fi făcut-o într-un mod mai inteligent, mai ascuns”. Acestora Părintele Paisie Aghioritul le-a răspuns: „Ei bine, cărturarii şi fariseii nu ştiau Vechiul Testament ? Anna şi Caiafa nu ştiau mai bine ca toţi că Hristos va fi trădat pentru 30 de arginţi ? De ce nu au dat 29 sau 31 de arginţi şi au dat 30 ? Deci erau orbiţi. Ştia Dumnezeu că aşa se vor petrece lucrurile”.

Personal, consider că această problemă există măcar şi numai pentru că ridică probleme de conştiinţă unora dintre noi. Şi dacă ridică probleme de conşriinţă unora dintre noi, trebuie să ne pese, pentru că libertatea conştiinţei e garantată.

Dacă prezenţa lui 666 este, aşa cum s-a spus, o nefericită întâmplare, atunci, din respect pentru conştiinţa religioasă a unor oameni, trebuie să reparăm greşeala. Biserica Ortodoxă a Greciei a venit şi cu o soluţie şi a cerut în 1997 în locuirea numărului 666 în sistemul electronic central al Uniunii Europene cu „orice alt cod numeric”. Până acum, însă, nu s-a schimbat nimic...

Silviu-Andrei Vlădăreanu

preluat din revista "Lumea Credinţei"

Sfânta Chinotită a Sfântului Munte Athos ia atitudine împotriva cardului cetăţeanului şi îndosarierii electronice

2011-05-12T16:25:00.001+03:00

Comunicat al Sfintei Chinotite a Sfântului Munte
Athos cu privire la guvernarea electronică şi cardul cetăţeanului

Ca urmare a depunerii în Parlamentul Grec a proiectului de lege privind „Guvernarea electronică” şi, implicit, cardul cetăţeanului ce urmează a fi emis după adoptarea acestei legi, Sfânta Chinotită a Sfântului Munte doreşte să semnaleze următoarele:

Cardul cetăţeanului identifică personalitatea cetăţeanului şi îl convertește pe acesta într-un număr din cadrul sistemului guvernării electronice…

Toţi cetăţenii sunt, de acum, înregimentați într-un sistem electronic care controlează şi prelucrează datele vieţii personale (activitatea economică, chestiunile legate de sănătate şi de muncă, comportamentul social etc.) anulând practic libertăţile acestora.

Deoarece sistemul acesta are capacitatea de a se reprograma cu uşurinţă, considerăm că este real pericolul, pentru toți creștinii, de a li se viola libertatea conştiinţei religioase, privându-i astfel de posibilitatea mărturisirii credinţei şi propovăduirii Evangheliei lui Hristos, în mod liber.

De asemenea, fiindcă autoritatea utilizării acestui sistem este încredințată unor entități non-definite în ceea ce priveşte caracterul lor public sau privat, cărora li se oferă posibilitatea de a adăuga sau elimina date din cardul cetăţeanului, este posibilă chiar şi eventualitatea folosirii în necunoştinţă de cauză a unor simboluri anticreştine de către credincioși.

Pentru toate aceste motive mai sus arătate, Sfânta Chinotită a Sfântului Munte îşi exprimă profunda îngrijorare şi înaintează Guvernului Elen rugămintea călduroasă de a nu continua demersurile pentru emiterea cardului cetăţeanului, recomandând creştinilor să folosească actualele acte de identitate.

Suntem împotriva aplicării obligatorii a acestui tip de card de identitate.

Ca și creştini ortodocşi nu trebuie să uităm ”că Cel care este-n voi e mai mare decât cel ce este-n lume” (I Ioan 4, 4)[1] şi că Hristos a „biruit lumea” (Ioan 16, 33), însă aceasta nu antrenează şi consimţământul nostru faţă de practici obligatorii şi contrare libertăţii umane.

Ne rugăm din tot sufletul ca Doamna noastră Născătoarea de Dumnezeu, Apărătoarea şi Supraveghetoarea Sfântului Munte să dea poporului evlavios al patriei noastre puterea de a răzbate în toate greutăţile vieţii şi mai ales în conjunctura dificilă prin care trecem.

† Toţi reprezentanţii şi stareţii din sinaxa comună a celor 20 de Sfinte Mănăstiri ale Sfântului Munte.

Sursa: Graiul Ortodox

RATB sau una dintre slugile sistemului care continuă instaurarea dictaturii electronice

2011-04-28T17:28:00.010+03:00

O unguroaică ortodoxă cu suflet de român - Florescu Csilla Gyöngyvér traduce în limba ungară scrieri ale Părintelui Arsenie Boca

2011-04-27T18:13:00.015+03:00

Primele două cărţi care au fost traduse sunt:

1.LELKI GYÖNGYSZEMEK ( Mărgăritare duhovniceşti )

2.A HÁZASSÁG FELEMELÉSE A SZENTSÉG MAGASLATÁRA - Lelki útmutató - ( Ridicarea căsătoriei la înălţimea de Taină - îndrumător duhovnicesc -)

Cea de-a treia carte, şi cea mai importantă din scrierile Părintelui Arsenie Boca, şi anume Cărarea Împărăţiei (A Mennyország ösvénye) este în curs de apariţie. Traducerea a fost deja finalizată, însă fondurile pentru editarea şi publicarea cărţii sunt insuficiente. Pentru cei dispuşi să ajute în acest demers pot contibui cu donaţiile lor la:

CEC Bank SA Sucursala Resita, Agentia Caransebes IBAN: RO45CECECS02M7RON0278835 Cont: Florescu Csilla Gyöngyvér (traducător).

În continuare urmează un interviu cu doamna Csilla Gyöngyvér Florescu traducătoarea scrierilor Părintelui Arsenie Boca în limba ungară. Ţin să precizez că doamna Csilla este o convertită la Ortodoxie fiind căsătorită cu un oltean. Textul a fost preluat din "Foaia Românească - Săptămânal al românilor din Ungaria" Nr.15/2010:

Csilla Gyöngyvér Florescu a adus prin truda ei în inimile creştinilor maghiari din România şi din străinătate, învăţăturile marelui duhovnic român. Până acum a reuşit să publice două cărţi în limba maghiară din învăţăturile minunate şi ziditoare ale părintelui Arsenie Boca, iar a treia carte, „Cărarea Împărăţiei” este în curs de realizare.
Doamna Florescu s-a născut la Târgul Mureş, iar după terminarea liceului şi-a continuat studiile la Secţia Electrotehnică din cadrul Facultăţii de Mecanică din Braşov.

În urma repartiţiei, în 1988 ajunge să locuiască în Caransebeş, unde Dumnezeu îi îndreaptă paşii spre credinţa ortodoxă. Dumnezeu i-a dat putere să ierte şi să meargă mai departe cu seninătate şi cu lumina în suflet pentru că El este lumină, iubire, iertare, bucurie şi speranţă.
Părintele Arsenie Boca i s-a descoperit ca prin minune, călăuzindu-i paşii spre Mănăstirea Prislop.

– Eu am crezut că acest gând al traducerii este gândul meu, dar sunt convinsă că părintele Arsenie a rânduit aşa. Nu ştiu de ce m-a ales pe mine, am simţit, pur şi simplu, chemarea lui. Nu pot explica… Am avut o dorinţă imensă de a face ceva. Gândul acesta mi-a venit în vara lui 2004 când am constatat, de fapt, că lumea şi maghiarii „mei” nu înţeleg cum să trăiască întru Hristos. O parte din ei trăiesc necununaţi, nebotezaţi. Şi am zis, că nu au ce citi, nu au de unde afla învăţături mântuitoare, fiindcă ei nu au acces la scrierile ortodoxe. Traducând cărţile am avut senzaţia că sunt singura ortodoxă maghiară de pe globul pământesc. Nu ştiam de niciun ortodox maghiar atunci. Aşa simţeam că sunt singură. Aveam doar binecuvântarea duhovnicului meu şi binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Daniel , atunci Episcop vicar de Vârşeţ, care a fost ucenicul părintelui Arsenie. Cu greu am început. Nu cunoşteam termenii duhovniceşti în limba maghiară, aveam doar o carte de rugăciuni si Hymnologionul în limba maghiară. Dar simţeam chemarea părintelui Arsenie şi minunile prin care mă ajuta să duc la bun sfârşit această lucrare.

– L-aţi cunoscut personal pe părintele Arsenie Boca?

– Nu l-am cunoscut. Nu aveam cum, din păcate. Pe vremea când trăia părintele Arsenie, eu eram încă atee. Şi când mă gândesc că pe vremea când eram studentă la Braşov şi părintele Arsenie atunci picta biserica din satul Drăgănescu, de lângă Bucureşti, dar mai venea şi la Sinaia cu siguranţă, acolo avea atelierul de pictură, iar eu eram aşa de aproape de el dar eu nici de Dumnezeu nu ştiam atunci, darămite de părintele Arsenie.... Deci, nu l-am cunoscut personal, dar când am ajuns la mormântul lui, şi am îngenuncheat… Parcă-l cunoşteam. Parcă era rudă cu mine. Asta am simţit. Şi pe urmă, paşii pe care i-am făcut… pur şi simplu mă duceau înainte. Simţeam că trebuie să fac ceva. Aveam aşa o dorinţă arzătoare să fac traducerea. Nu pentru că sunt vrednică de aşa ceva, pentru că nu pentru vrednicia mea m-a ales părintele Arsenie. De fapt, nu ştiu de ce m-a ales, dar cu mare drag şi dragoste am tradus, şi cu destulă trudă, pentru că nu aveam pe atunci baze. Ulterior am aflat că au apărut şi alte cărţi ortodoxe în Ungaria, şi m-am bucurat mult de ele. Când traduceam cărţile şi când nu ştiam la cine să apelez pentru sfaturi, în special pentru termeni duhovniceşti în limba maghiară, am apelat la Preasfinţitul Părinte Sofronie, pe atunci Episcop la Jula şi Preasfinţia Sa m-a ajutat recomandându-mi-l pe părintele protos. Calinic, secretarul de la Episcopie.

– Eraţi botezată înainte la o altă confesiune?

– Eram botezată la reformaţi. Dar nu recunoşteam existenţa lui Dumnezeu. Pot să afirm că am fost mai rea decât diavolul, care admite existenţa lui Dumnezeu şi se cutremură de El. Din păcate, aşa am fost crescută şi de societate, şi de familie.

– Cum aţi ajuns să păşiţi pe calea cea dreaptă?

– Dumnezeu când vede că omul nu vrea să creadă sub nici un chip îi dă pălmuţe. Mai mici, mai mari… Şi credinţa, tot dar de la Dumnezeu este. Deci, eu nu am făcut nimic. El mi-a dat totul. Dar eu cred că este o chemare dinainte. Când mă gândesc că la botez am răsturnat apa de botez cu care m-a botezat preotul reformat... Poate a fost un semn. Dumnezeu hotărăşte dinainte, de noi depinde dacă acceptăm chemarea şi îndemnul Lui. În 1996, de sărbătoarea Sfântului Dimitrie Basarabov m-am convertit la Ortodoxie. Dumnezeu mi-a rânduit un duhovnic deosebit, care prin rugăciunile lui, prin exemplul lui deosebit, m-a ajutat să fac acest pas. În mocirla duhovnicească în care eram înainte îmi trebuia un duhovnic puternic, curat şi exemplu deosebit pentru mine, pentru a urma sfaturile lui. Rugăciunile duhovnicului m-au ajutat enorm şi el m-a convertit. Botezul a fost ca un vis.

– Cu ajutorul părintelui duhovnic aţi ajuns să-l cunoaşteţi pe părintele Arsenie?

– Consider că rugăciunile lui m-au ajutat. De părintele Arsenie am aflat din revista „Formula AS”, dar atunci era doar o curiozitate pentru mine. Într-o bună zi, în vara lui 2002, trecând prin zona Haţegului, am zis să intrăm cu familia la Mănăstirea Prislop. Şi atunci l-am simţit pe părintele Arsenie, îngenuncheată la mormântul lui şi rugându-mă lui.

– După traducerea cărţilor părintelui Arsenie Boca, cum au fost acestea apreciate de maghiarii din România?

– N-am făcut lansări de carte. Ele au ajuns la câţiva oameni din mână-n mână. Am făcut câteva cadouri, şi câteva am vândut la un preţ minim. Eu nici nu ştiam, cu adevărat, unde îi găsesc pe acei maghiari interesaţi de aceste cărţi. Ei cu siguranţă există şi în timp probabil că se vor afla. Din mână-n mână, de la om la om, aşa cum am aflat şi eu de părintele Arsenie, sper să afle cât mai mulţi interesaţi de părintele Arsenie, atât din România, cât şi Ungaria, sau din alte ţări. Pentru că sunt convinsă de faptul că părintele Arsenie Boca este sprijinitor puternic al Misiunii Ortodoxe Maghiare. Ne ajută pe noi maghiarii să ne apropiem de Ortodoxie. Pentru că de la traducerea cărţilor lui încoace, tot ce mi s-a întâmplat a fost sub semnul lui.
Cărţile au fost traduse de mine, dar corectate au fost de Annamária Abodi, o creştină ortodoxă convertită şi ea de la reformaţi. Mult am mai căutat o persoană care să se ocupe de corectura traducerii. După un an de căutări, Dumnezeu şi părintele m-au ajutat să dau de ea. Fără sprijinul Annamariei nu puteau să apară cărţile. Am cunoscut persoane ortodoxe dar şi maghiari care nu sunt ortodocşi, dar se pare că se vor converti. Şi încet, încet ei apar din ce în ce mai mulţi, aşa se pare că ei există, dar nu ştiu încă unii de alţii.
Cărţile acestea sunt dăruite şi de maghiari şi de români la cunoştinţele lor maghiare şi astfel sunt citite de tot felul de oameni. Recent am aflat de o doamnă romano-catolică din România, care se oprea de la facerea de copii, dar după ce a citit cartea „Ridicarea căsătoriei la înălţimea de Taină” („A házasság felemelése a Szentség magaslatára”) a luat decizia să rămână însărcinată la vârsta de 37 ani. Ea mărturiseşte că revine periodic la capitolele din carte care au marcat-o. Astfel, cartea părintelui Arsenie Boca a devenit un reper de viaţă pentru această cititoare maghiară.

***

Cărţile cu învăţăturile şi mărturii despre părintele Arsenie, în traducerea doamnei Csilla Gyöngyvér Florescu se pot procura astfel:
1. „Lelki gyöngyszemek” de la doamna Csilla, prin adresa e-mail: florescu_csilla41@yahoo.com şi telefon: +40-742/025-995 sau +40-255/514-993;
2. „A házasság felemelése a Szentség magaslatára”, Ed. Agaton, prin adresa e-mail: cartea.ortodoxa@gmail.com şi telefon: +40-740/798-366 sau +40-268/211-290.

Anca Butar

Pastorala de Paşti a P.S. Sebastian Paşcanu episcopul Slatinei şi Romanaţilor - Iisus sau Baraba?

2011-04-19T19:39:00.004+03:00

IISUS SAU BARABA?
Cuvânt pastoral la Paşti – 2011

† S E B A S T I A N,

cu darul lui Dumnezeu Episcop al Slatinei şi Romanaţilor,
Iubitului nostru cler şi popor har, pace şi milă de la Dumnezeu,
Tatăl nostru,
iar de la Noi arhiereşti binecuvântări!

Preacucernici şi Preacuvioşi Părinţi,
Preacuvioase Maici,
Iubiţi credincioşi şi credincioase

Sfânta Scriptură ne spune că mai înainte de a-L condamna pe Domnul la moarte, guvernatorul Ponţiu Pilat a dat poporului prilejul să aleagă, atunci când l-a întrebat: „Pe cine voiţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care Se zice Hristos? Însă arhiereii şi bătrânii au convins mulţimile ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit şi L-a dat să fie răstignit” (Mt. 27, 17, 20 şi 26).

Cine era Baraba şi cum de au preferat iudeii să-l ceară pe el, iar nu pe Iisus Nazarineanul? Evanghelistul Marcu ne spune că: „Baraba fusese închis împreună cu nişte răzvrătiţi, pentru că în răscoală săvârşiseră ucidere” (Mc. 15, 7), iar Sfântul Evanghelist Ioan menţionează că acesta „era tâlhar” (In. 18, 40). Aşadar, ori „Regele iudeilor” (In. 18, 39) ori o căpetenie de tâlhari, pentru Pilat era tot una, dacă nu cumva dregătorul a încercat să-L scape pe Domnul de moarte.

Ce importanţă mai avea însă, de vreme ce inimile cărturarilor şi ale fariseilor încremeniseră de mult în „litera Legii” (Rom. 2, 27), iar „după Legea lor, Hristos trebuia să moară” (In. 19, 7). De aceea, ei „au convins mulţimea ca să ceară să le elibereze mai degrabă pe Baraba, (…) iar pe Iisus, biciuindu-L, să-L dea ca să fie răstignit” (Mc. 15, 11 şi 15).

Dreptslăvitori creştini,

Nu vi se pare ciudat că, puse să aleagă, mulţimile au preferat în locul lui Dumnezeu un ucigaş şi un tâlhar? Că, văzând intenţia binevoitoare a lui Pilat, căpeteniile poporului au trecut de-a dreptul la ameninţări până şi la adresa sa? − „Dacă-L vei elibera pe Acesta, nu eşti prieten al Cezarului” (In. 19, 12). Şi apoi, luaţi aminte ce s-a ales de opţiunea iudeilor!… Căci, deşi de Baraba nu a mai auzit nimeni niciodată după aceea, în schimb Hristos, „piatra cea din capul unghiului” (Ef. 2, 20) − deşi omorât, şi încă prin moarte de ruşine − A ÎNVIAT şi a ajuns în centrul istoriei.

Ei bine, această alegere a iudeilor a urmărit mereu şi mai urmăreşte şi astăzi pe om. Pus să opteze între bine şi rău, acesta a continuat să rateze de multe ori şansa alegerii celei bune, fără a învăţa nimic de la istorie. Căci, deşi Baraba s-a dovedit o alegere neinspirată, s-au găsit destui dispuşi ca, peste veacuri, să îl prefere tot pe el. Şi astfel, luând adesea locul lui Hristos, acesta a reuşit să se strecoare de multe ori afară din închisoare, lăsând în urmă impresia unui Hristos biruit, chiar dacă istoria L-a dovedit pe El a fi Adevăratul Biruitor asupra vieţii şi asupra morţii.

Dacă „Pilat” se arată binevoitor, de ce este mai de ales, totuşi, „Baraba”? Dacă Dumnezeu, Biserica şi chiar viaţa noastră ne sugerează să-L alegem pe Domnul, de ce să mai repetăm şi noi greşeala mulţimilor de altădată? Nu!… Să nu ne lăsăm intimidaţi de cei ce trec până şi la ameninţări viclene!… Nu am învăţat nimic de la viaţă? Până când vom confunda binele cu răul? Dacă Hristos a înviat, zădărnicind astfel alegerea lui Baraba, noi de ce mai orbecăim în întuneric, prefăcându-ne că nu ştim ce trebuie şi pe Cine merită să alegem?…

Dragii mei,

Această alegere, între Domnul şi tâlhar, este şi provocarea noastră de astăzi. Noi ce alegem?… Alegem viaţa, prin Hristos Cel Înviat şi Care „nu mai moare” (Rom. 6, 9), ori alegem pieirea, prin Baraba? Alegem binele sau alegem răul? Căci libertatea de a opta, departe de a fi ispită, este dovada celui mai ales respect şi a preţuirii lui Dumnezeu faţă de om, fapt care impune, însă, din partea noastră o responsabilitate pe măsură. Domnul Şi-a dat viaţa pentru noi! Noi suntem gata să ne dăm viaţa pentru El, ori alergăm bezmetici după Baraba? Hristos a înviat pentru noi, dăruindu-ne şi nouă să trăim în veci, noi oare vom alege să „pierim” odată cu tâlhar?

„Pilatul” zilelor noastre încă pare binevoitor, chiar dacă societatea nu încetează a ne deruta, ca pe mulţimile de altădată. Noi, însă, ce alegem?… Dumnezeu, cunoscând mai dinainte ezitarea noastră, ne-a prevenit că alegerea nu va fi uşoară: „viaţă şi moarte ţi-am pus înainte, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi!” (Deut. 30, 19) Şi, realitatea ne arată că, în pofida prevenirii Domnului, contrar „lecţiilor” pe care ni le-a dat istoria şi în ciuda experienţei pe care am acumulat-o de 2000 de ani, mulţi dintre noi îl mai aleg şi astăzi pe Baraba. Unii conştient, alţii din ignoranţă! Unii ştiu că greşesc, dar o pun pe seama neputinţei ori a „molipsirii” mult prea facile a răului, căruia e mai uşor să-i cedezi decât să-l înfrunţi, în timp ce alţii nici nu realizează că au ajuns să spună binelui „rău” şi răului „bine”. Este răul cel mai mare al societăţii în care trăim, când răul şi binele ne sunt „servite” în mod amestecat şi confundat, creându-ne aceeaşi derută pe care le-au provocat-o iudeilor mai marii poporului altădată.

Noi, însă, ÎNVĂŢĂTOR avem, Care ne-a învăţat cu prisosinţă cum putem deosebi binele de rău. MODEL avem, Care ne-a arătat cum trebuie ales între viaţă şi moarte, şi AJUTOR avem, gata a ne călăuzi spre BIRUINŢĂ, după cum El Însuşi a biruit. Învierea Sa s-a arătat biruinţă, iar proslăvirea Sa nădejde pentru noi toţi că „moartea nu mai stăpâneşte” (Rom. 6, 9) peste cel ce Îl alege pe El. Că, dacă Baraba a dispărut, dimpreună cu toţi cei care l-au preferat pe el, cei care Îl aleg pe Hristos vor rămâne în veci, pentru a împărăţi împreună cu Dânsul.

Lui fie slava, cinstea şi închinarea noastră, în vecii vecilor, Amin.

Hristos a înviat!

Al vostru întru Domnul povăţuitor,

† SEBASTIAN

EPISCOPUL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR

Sursa: Episcopia Slatinei şi Romanaţilor

Propaganda sodomiei a început şi în România

2011-04-16T16:10:00.014+03:00

Să-i oprească cineva pe aceşti psihopaţi care îşi bat joc de cetăţenii acestei ţări
Acum putem vedea cu toţii unde ne-a dus guvernarea Băsescu-Boc, care şi-au bătut şi îşi bat joc în continuare de poporul român, marionetele lui George Soros. Nu au făcut altceva decât să distrugă această ţară începând cu economia şi terminând în modul cel mai josnic posibil. Cât tupeu poţi să ai ca să promovezi asemenea porcării într-o ţară majoritar ortodoxă? Deja a fost întrecută orice limită. Şi întreb şi eu ca simplu cetăţean român de ce trebuie să fim obligaţi să asistăm la manifestările publice şi scârboase ale acestor psihopaţi? Şi cu aprobarea cui ne este otrăvită viaţa publică?

Foto surprinsă azi în centrul Bucureştiului

Foto din centrul Timişoarei

Această campanie de imbecilizare a românilor este - citez - desfasurată de catre PSI România prin programul „Eu sunt!Tu?”. Panourile publicitare, care au aparut in Bucuresti, Brasov, Timisoara, Iasi si in alte orase din Romania, pretind ca actiunea ar fi finantata “printr-un grant oferit de Islanda, Lichtenstein si Norvegia prin Mecanismul Financiar SEE”

Aceşti indivizi ar trebui acţionati in instanta mai ales ca aceste panouri au aparut intr-un spatiu public cu un contiunut defăimător

Ieromonahul Savatie Baştovoi despre propaganda homosexualilor - Emisiunea Pietrele vorbesc

2011-04-07T15:36:00.004+03:00

Pr. prof. dr. Mihai Valică despre citirea Molitfelor Sf. Vasile cel Mare de 1 ianuarie

2011-04-07T15:04:00.004+03:00

Incepand din secolul IV si pana astazi, exista in molitfelnicele bisericesti rugaciuni de exorcizare si timp de atatea secole poporul lui Dumnezeu s-au servit de ele. Cine nu cunoaste maretia acestor molifte ale Sfintilor Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur, stalpii Ortodoxiei, nu cunosc si nu traiesc prea mult din ortodoxia noastra si nu cred in existenta reala a demonilor.

Rugaciunile de exorcizare sunt consemnate in mai multe manuscrise, astfel: cele mai vechi mss. cu textul original sunt: – pt. Molitfele Sf. Ioan Gura de Aur – Sinaiticus 982 (sec. 13), f. 120; – pt. Molitfele Sf. Vasilie cel Mare – Cryptensis G.b.2 (sec. 11 ), Grotaferrata, f. 105; Sinaiticus 973 (sec. 12), f. 106; – pt. Molitfele Sf. Grigorie Thaumaturgul – Cryptensis G.b.2.VI (sec. 13), f. 84. Cele mai vechi rugaciuni de alungare a dracilor sau pastrat in Codex Barberinus Graecus 336, din secolul 8, unul din cele mai importante manuscrise liturgice din lume, in care apare pentru prima data textul Liturghiei Sf. Ioan Gura de Aur[1].

Personal cred ca citirea Moliftelor Sf. Vasile, dupa Sf. Liturghie in ziua de 1 ianuarie este bine sa se faca, asa cum este traditia in Bucovina si in unele zone ale tarii, intrucat multe din obiceiurile ocazionate de sarbatorile de iarna sunt de sorginte pagana si demonica. Cert este faptul ca noi am imprumutat foarte multe obiceiuri pagane, care contribuie la secularizarea societatii. Secularizarea nu este rezultatul confruntarii dintre credinta si necredinta, ci a parazitarii credintei, care o transforma in pseudocredinta, pseudotraditie sau pseudospiritualitate. Fara sa nesocotim sau sa subevaluam patrimoniul de traditii si obiceiuri foarte bogat al tarii noastre, care are caracteristicile unei mosteniri culturale si spirituale ancestrale, trebuie pus accentul pe limita intre sacru crestin si ”sacru” pagan si pe dimensiunea spiritualitatii mantuitoare a credintei in Hristos.

Concretizarea spectaculoasa a unor mituri antice legate de simbolistica animalelor, sunt manifestari care reprezinta o modalitate originala de exprimare a arhaicelor asociatii rituale dintre animale si cultul cvasiuniversal al soarelui. Este vorba deci de idolatrie, un pacat foarte grav condamnat de Sf. Scriptura. De aceea Sf. Parinti au dat canoane in acest sens, pentru a feri pe crestini de capcanele celui viclean si pedepsesc canonic, pe cei care nu se feresc de obiceiurile pagane: canonul 24 Ancira; 83 Vasile cel Mare precizeaza: clericii care practica astfel de obiceiuri sa se cateriseasca; mirenii sa se afuriseasca. 70, 71 ap.; 24, 51, 61, 62, 65, 71, 94 VI. Clericul care practica obiceiuri superstitioase sa se cateriseasca; mireanul sa se afuriseasca. 65, 79 (VI).

In acest context ar fi de dorit ca Sf. Sinod sa dea o reglementare in acest sens si sa aplice canoanele fata de unii preoti si chiar ierarhi care incurajeaza, sau sunt indiferenti fata de manifestarea publica a obiceiurilor pagane, desfasurate cu ocazia sarbatorilor de iarna.

Oare mai traim noi, crestinii acestui mileniu, „sarbatorile cu Dumnezeu” – Emanuel. Il mai simtim pe Hristos ca fiind efectiv cu noi, sau mai percepem noi dimensiunea autentica a sarbatorilor sfinte in mijlocul acestor dezmaturi ritualice pagane? Oare nu suntem din toate partile asurziti si orbiti de hiturile radio, de emisiunile TV si de alte surogate „craciuniste”, iar in goana noastra din timpul isteriei cumparaturilor de Craciunul devenit comercial, consumist si chiar orgiastic, nu cumva nu-L mai simtim pe Hristos ca Mantuitor? Nu cumva nu vedem din taina si dragostea lui Hristos decat bradul, obiceiurile pagane reinviate frenetic, porcul si pe Mosul care face discount? Nu reprezinta oare toate acestea o toleranta nepermisa fata de demonizarea colectiva a societatii si a tari? Nu este oare “era Harry Potter” o indracire subtila a lumii, sub masca magiei “nevinovate”?

Iata doar cateva motive sa se treaca in randuiala Tedeumului de anul nou si citirea Moliftelor Sf. Vasile, rostite de ziua lui, tocmai pentru a contracara actiunea dezmatului ritualic al obiceiurilor pagane si “magia regizata”, care se dezlantuie fara oprelisti, la toate nivelurile vietii laice, dar in special de la Craciun si pana la revelionul mult asteptat de unii[2].

Moliftele cuprind exorcizarea demonului nu numai din om, ci si din locuri si tinuturi. Cred ca Moliftele ar trebui completate si nu limitate, cu noi formule actualizate la problemele noi, cum ar fi: sa scoata demonii din politica, din masonerie, miscari oculte, de prin unele banci jefuitoare, precum si din alte ideologii dracesti actuale, din secte sau din bisericile ecumeniste, din unii teologi inchipuiti si apostati, din guverne si administratii centrale si locale, care jefuiesc prin taxe si impozite aberante pe om, pe care il umilesc si-l subjuga in numele unei false simulari a binelui comun.

De toti acesti prigonitori ne lepadam, ne dezicem de ei, dar il rugam, in acelasi timp, pe Sf. Vasile cel Mare sa mijloceasca de ziua lui, la Bunul Dumnezeu, la inceputul anului civil, sa scoata toti dracii din cei mentionati mai sus. Deci iata rolul cultic dar si folosul social si comunitar al Moliftelor, citite la cumpana dintre ani. Daca toata Biserica Ortodoxa Romana ar citi Moliftele Sf. Vasile pe 1 ianuarie sau ale Sf. Ioan Gura de Aur, in cele trei sarbatori randuite cinstirii lui, am convingerea ca multi draci vor pleca din tara aceasta in pustiul si abisul lor.

M-as bucura, sa fie introdusa citirea Moliftelor Sf. Vasile si ale Sf. Ioan Gura de Aur si la inceputul anului bisericesc, la 1 septembrie si sa fie la fel de unitara slujba Tedeumului, privind randuiala rugaciunii in completare, deci suplimentata, asa cum am sugerat eu mai sus, si nu in restrictii sau desfiintarea unor practici de secole, care au tinut demonii departe… Deci sa fim la fel de harnici si pentru a adauga putere rugaciunii, in aceeasi masura, in care unii se straduiesc sa fie harnici in a o limita, restrictiona si a o dilua… Prin randuiala speciala propusa pentru Tedeumul de la inceputul anului civil, se recunoaste din partea Biserici si se adauga implicit, mai mare valoare anului secular, decat anului bisericesc propriu-zis.

In acest context trebuie pusa problema Moliftelor si nu in contextul incidentului de la Tanacu, sau a altor preoti, care manipuleaza slujbele, speculand credinta unora, ceea ce face, ca unii, voit sau nevoit sa desfiinteze sau sa limiteze liturgic Moliftele, facand jocul unor zvonaci de serviciu ai vremii si a altor formatori si ideologi seculari ai omului recent.

Pr. Prof. dr. Mihai Valica
Sursa: Apologeticum

Sf. Sava de Kalymnos (1862 - 1948 )

2011-03-22T13:10:00.005+02:00

Sf. Sava de Kalymnos (numit şi Sf. Sava cel Nou)
este prăznuit în data de 7 aprilie

Interviu cu Părintele Eftimie Mitra despre Legiune şi acuzaţiile aduse Părintelui Justin Pârvu

2011-03-10T14:28:00.011+02:00

- Cum vedeti aparitia unei emisiuni la televiziune in care parintele Iustin Parvu este acuzat ca a fost legionar.

- Nu stiu despre ce e vorba ca nu ma uit la televizor. E normal sa il acuze de acest lucru deoarece nici comunistii si nici capitalistii nu au aprobat existenta unei miscari nationaliste in Romania. Tocmai din acest motiv in manualele scolare, atat cele din perioada comunista cat si cele de azi, din capitalism, legionarii sunt prezentati ca si niste raufacatori. Aceasta este politica. Probabil ca daca nationalistii ar fi la guvernarea Romaniei ar scrie in manualele scolare acelasi lucru despre comunisti sau capitalisti. Televiziunea sau massmedia in general se conformeaza curentelor de la putere, altfel nu ar fi capabile sa existe si sa reziste mult timp dupa infiintare.

- Cum vedeti existenta legionarilor in Romania?

- Nicicum pentru ca ei nu mai exista. Sunt doar acei batrani care mai supravietuiesc si de la care aflam o alta istorie decat ceea ce ne ofera sistemul. Marturiile supravietuitorilor se bat cap in cap cu ceea ce suntem invatati in scoli. Aceasta e un capitol de istorie pe care il gasim in literatura bisericeasca atunci cand citim despre jertfele celor inchisi atat de capitalisti inainte de 1948 cat si de comunisti dupa venirea lor la putere cum e si cazul lui Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide si altii despre care se pot gasi in carti.

Poate ca nu ar strica sa reinvie acest spirit, dar nu-i cine. In acesti batrani vad chipul adevaratilor legionari, oameni care au suferit si s-au jertfit pentru neam si Biserica. Astia, tineri de azi, multi sunt doar niste galagiosi. Cel putin asa ii vad din punctul meu de vedere.

- Legionarii sunt prezentati niste razvratiti…

- Probabil ca asa si este… dar impotriva cui sunt razvratiti? Impotriva lui Hristos? Nu, in nici un caz. Mai degraba s-au razvratit impotriva unor sisteme si curente politice si ideologice care l-au eliminat pe Hristos din gandirea si simtamintele omenirii, din vata individului dar si a societatii. Se pare ca acesti razvratiti au sfinte moaste si nu cei ce ii calomniaza. Vedeti pe parintele Ilie Lacatusu, a fost legionar si are sfinte moaste, mergeti la Aiud si veti vedea moaste ale acestor razvratiti sau cum io mai fi numind ei.

- Care ei?

- Puternicii zilei. Astia care conduc lumea dupa principiile lor.Cu siguranta nu veti vedea niciodata sfinte moaste a celor din televiziune care vorbesc rau despre acesti marturisitori, si nici a politicienilor sau a celor ce slujesc acestor curente.

- Dar ati vazut ce spune patriarhia si Mitropolia Iasilor?

- Nu, n-am vazut.

- Spun ca ei nu aproba nici o vrasmasie rasiala, etnica sau religioasa. Si clericii sa se rezume strict la invatatura Evangheliei.

- Si ce legatura are asta cu cantecele maicilor, poate ca se referea la altceva. In cantecele acelea au discriminat pe cineva?

- Probabil ca se refera la doctrina legionara.

- Nu stiu prea multe despre doctrina legionara dar, din cate am vorbit cu cativa batrani ce au facut parte din aceasta miscare, stiu ca legionarii nu erau de acord ca evreii si masonii sa puna stapanire pe bunurile materiale ale Romaniei, sa conduca administrativ si financiar multe din afacerile economice interne si externe ale romanilor. Probabil ca asta sa ii fi deranjat, ca in ideile lor, legionarii, nu erau de acord cu cei ce azi detin monopolul economic si financiar al lumii. Daca e vorba de evrei atunci da, ii inteleg pe cei cu functii in administratia Bisericii. La fel si in cazul cipurilor sau a pedepsirii celor doi ierarhi de la Oradea si Timisoara, care au slujit cu catolicii, nu au luat decizii dupa invatatura Bisericii, se tem si ei. Nu prea le place sa fie criticati, se straduiesc mult sa tina imaginea nederanjata in fata opiniei publice si pe langa asta tin mult si de acele functii. Ce sa le faci? Sunt si ei oameni. Nu trebuie sa ii judecam, fiecare avem putinte si neputinte.

Problema evreilor e foarte sensibila in lume, daca zici ceva de ei esti rasist, antisemit sau cum si cum mai stiu ei sa iti zica, sa te acuze. Daca zice cineva rau de romani nu e nici o problema, nimeni nu te acuza ca esti antiroman. Azi fereasca-te Dumnezeu sa zici ceva rau de catolici, evrei, maghiari sau tigani ca iti sare in cap un sistem intreg. Acest sistem e antinationalist, bineinteles. Ca sa fi pe placul lor trebuie sa renunti la tot ce e romanesc, sa il condamni pe Stefan cel Mare, pe Mihai Viteazul sau pe Mihai Eminescu si sa fi ecumenist. Cand vi sa sustii valorile tale nationale zice ca esti fanatic. Asta e, ce sa ii faci. Datoria noastra e sa mergem inainte, cat putem, si sa nu ne lasam afectati de aceste denigrari. E si asta o metoda psihologica prin care sa te faca sa te opresti din drumul tau. Sa te retragi de dragul sa nu fi criticat si astfel sa stai cuminte in banca ta. Ei vedeti acesti razvratiti din inchisori nu aveau sfinte moaste daca stateau cuminti in banca lor dupa cum voiau conducatorii sistemului. Daca e sa ne luam dupa Evanghelie am putea spune ca si Hristos a fost antisemit ca i-a mustrat pe liderii evreilor spunandu-le ca sunt pui de vipera si morminte varuite. Ei asta e vedeti… Trebuie sa ascunzi ca evreii nu prea ii iubesc pe crestini. Asta-i sistemul. Au format o comisie compusa si din catolici in care s-au decis ca, in timp, sa scoata din Biblie pasajele unde scrie ca evreii l-au rastignit pe Hristos si l-au batjocorit. Deocamdata hotararile acelei comisii nu sunt puse in practica dar arata modul de a proceda. Ei prin comisii, si simpozioane decid mersul lumii fara a tine seama de ceea ce invata Sfintii Parinti.

- Dar in Evanghelie nu spune sa fim supusi stapaniilor?

- Ba da, asa spune, dar asta pana la pacat. Gasim exemple in cartea Faptele Apostolilor cum Sfantul Apostol Pavel indemna sa se asculte de Dumnezeu mai mult decat de oameni, asta doar in cazul in care ti se interzice sa marturisesti crezul tau. Aici e vorba de crez nu de chestiuni administrative. In cele administrative trebuie sa ascultam si sa ne supunem dar cand e vorba de credinta trebuie sa urmam pe sfinti. Cititi vietile sfintilor si veti vedea ca multi ierarhi au fost exilati deoarece s-au impotrivit pacatelor savarsite de imparati si i-au mustrat. Au renuntat la functiile lor, si la avantajele lumesti de pe urma acestor ranguri, pentru a marturisi pe Hristos, nu s-au spalat pe maini cu niste comunicate date la comanda.

- Daca legionarii ar fi trait in timpurile noastre ati fi facut parte din aceasta miscare?

- Nu, pentru ca nu simt nevoia sa fac parte din vre-o anume organizatie sau partid. Dar in ce priveste convingerile lor i-as fi sustinut acolo unde gandirea mea e la fel cu a lor. Daca parintele Iustin a avut aceasta simpatie e dreptul lui. Se pare ca democratia functioneaza doar pana acolo unde n-ai voie sa superi pe stapanii vremii, convingerile lor si modul lor de viata.

Autor: Andrei Man

Sursa: Astradrom

In Memoriam - Părintele Petroniu Tănase

2011-03-04T18:07:00.004+02:00

Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa. (Evrei 13:7)

Filmuleţ anti-cip > Fetiţa care nu poate cumpăra lapte fără cip

2011-02-26T14:43:00.003+02:00

Foştii deţinuţi politici condamnă atacul mediatic anticreştin al MCA faţă de Sfinţii închisorilor şi Părintele Justin Pârvu

2011-02-23T17:25:00.002+02:00

COMUNICAT

Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti ia act cu îngrijorare de presiunile fără precedent care s-au făcut la adresa Bisericii Ortodoxe Române în vederea smulgerii unei reacţii de condamnare a unor aspecte ale istoriei noastre naţionale legate de Mişcarea Legionară.

Considerăm că atât atitudinea Patriarhiei, cât şi cea a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, care pentru moment au evitat a se conforma acestor presiuni, constituie expresia curată a conştiinţei celor care, prin voia lui Dumnezeu, cârmuiesc destinele Bisericii Ortodoxe Române. Facem pe această cale un apel la demnitate şi la statornicie din partea păstorilor noştri, asigurându-i că numai astfel trupul Bisericii – ierarhi, clerici, monahi şi laici – va rămâne unit întru adevărul credinţei.

Precizăm că legionarii s-au raportat în permanenţă la valorile creştine şi că au fost mereu conştienţi de faptul că unele din gesturile lor de autojustiţie (atunci când justiţia română, subordonată altor interese decât cele ale dreptăţii, închidea ochii în faţa unor fărădelegi strigătoare la cer comise împotriva legionarilor) se constituie în păcate din punct de vedere creştin. Ele au fost asumate ca atare, individual, de cei care le-au comis. Aceştia au plătit pentru ele cu viaţa lor.

Asemenea evenimente tragice pentru toată lumea nu s-au mai petrecut însă de peste şaptezeci de ani încoace. E un timp suficient de lung pentru a înţelege că accentul luptei legionare şi-a găsit definitiv locul doar pe planul spiritual. Scara de valori pe care acest curent naţional-creştin a promovat-o dintotdeauna este aceasta: pe primul plan se află Dumnezeu şi credinţa creştină, abia apoi urmează interesele naţionale şi la urmă interesele individuale. Nu s-a făcut niciodată confuzia filetistă a amestecării primelor două planuri.

Ceea ce s-a pretins din partea întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe Române a fost condamnarea de facto a principiilor directoare amintite mai înainte şi implicit şi a suferinţei şi muceniciei creştine a legionarilor din închisori, care nu poate fi desprinsă de matca în care aceşti oameni s-au format. De peste şaptezeci de ani încoace legionarii s-au situat în avangarda luptei anticomuniste, mai ales pe plan spiritual. Noi, cei care am trecut prin închisorile comuniste, depunem mărturie pentru atâtea jertfe curate aduse de tineretul român la Piteşti, Aiud, Gherla şi în celelalte temniţe, jertfe prin care au mărturisit întotdeauna adevărul creştin şi credinţa lor în Hristos. Majoritatea acestora au fost legionari. E semnificativ faptul că torţionarii comunişti desemnau prin acest termen nu doar pe cei cu o apartenenţă politică explicită, ci chiar pe unii mistici şi trăitori creştini care doar au avut tangenţă cu fenomenul legionar, fără a fi implicaţi direct: Părintele Arsenie Boca, Sandu Tudor, Dinu Pillat şi alţii.

În vremurile de prigoană comunistă, orice creştin incomod regimului risca să primească eticheta de “legionar” şi să fie condamnat la ani grei de închisoare. Nici Biserica din afara închisorilor nu a fost cu adevărat în libertate, fiind obligată la compromisuri şi la o pactizare silită cu regimul totalitar. Se pare că şi în ziua de azi orice creştin incomod riscă să primească aceeaşi etichetă de “legionar”, cu toate falsele ei conotaţii negative binecunoscute.

Nădăjduim că vremurile sub care am trăit şi am suferit noi au apus pentru totdeauna şi că societatea democratică de astăzi va şti să-şi respecte cu adevărat principiile de la care se revendică: libertatea de opinie şi libertatea credinţei. Aceasta implicând şi independenţa Bisericii faţă de orice fel de instanţe exterioare valorilor şi credinţei ei. Să ne ajute Dumnezeu pe toţi să le mărturisim împreună, până la capăt!

Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti
Presedinte: Constantin Iulian
Secretar: Gheorghe Jijie

Povestire despre o femeie care s-a gândit să treacă la sectanţi

2011-02-22T22:09:00.007+02:00

O femeie din Jabalia (Backa) ne-a povestit că mergea la întâlnirile Frăţiei ortodoxe şi ţinea foarte mult la dreapta credinţă. Odată însă a venit la ea acasă un sâmbătar, vânzându-i cărţi eretice. Acesta a început să-i explice că secta lor era cea mai curată credinţă de pe pământ. A invitat-o să meargă şi la adunarea lor, ca să asculte şi să cunoască mai multe. Îndoită în credinţa sa, femeia a hotărât să se ducă la această adunare sâmbăta următoare. Vineri seara, pregătindu-se de culcare, a stat înaintea icoanei Mântuitorului şi s-a rugat: “Doamne, Ţie mă încredinţez! Îndreaptă-mă Tu pe calea mântuirii!” Şi noaptea a avut un vis neobişnuit: Mucenicii lui Hristos sufereau pentru credinţă – unii erau tăiaţi de săbii, alţii erau aruncaţi în foc, alţii erau aruncaţi să fie sfâşiaţi de fiare, şi alţi mucenici erau răstigniţi pe cruce... Deodata văzu cum un cap retezat se rostogolea către ea. I s-a părut a fi chiar capul Sfântului Ioan Botezătorul, iar acest cap i-a spus: “Vezi cum au suferit aceştia pentru adevărata credinţă, iar tu laşi credinţa sfinţilor şi cauţi o alta?” Femeia s-a trezit foarte tulburată. S-a intărit şi mai mult decât înainte în credinţa ortodoxă, iar la adunarea sectară nu s-a mai dus.

Părintele Petroniu Tănase s-a mutat în veşnicie

2011-02-22T17:08:00.005+02:00

Cu câteva momente în urmă am aflat că Părintele Petroniu Tănase, fostul egumen al Schitului românesc Prodromul din Muntele Athos a adormit întru Domnul astăzi, 22 februarie, în jurul orei 16.00, fiind în vârstă de 96 de ani.

Dumnezeu să-l odihnească cu drepţii!
Veşnică să-i fie pomenirea!

Mărturia rusoaicei Claudia Vasilievna care s-a întors din lumea cealaltă

2011-02-22T15:40:00.004+02:00

Eram atee şi Îl huleam groaznic şi deseori pe Dumnezeu. Trăiam în ruşine şi preacurvie, însă Preamilostivul Dumnezeu nu m-a lăsat să pier, ci m-a călăuzit spre pocăinţă.
În anul 1962 m-am înbolnăvit grav de cancer şi am stat bolnavă 3 ani. Nu stăteam întinsă lucram mult şi mergeam la doctori, nădăjduind că voi găsi vindecare. În ultimele 6 luni slăbisem de tot, încât nici apă numai puteam să beau. Îndată ce beam, o vomitam. Atunci m-am dus la spital şi, pentru ca eram foarte energică, au chemat un profesor de la Moscova şi au hotărât să-mi facă operaţie. Dar imediat după ce mi-au deschis stomacul, am murit. Sufletul mi-a ieşit din trup şi stătea între doi medici şi eu, cu frică şi groază ,priveam ce mi se întâmpla. Întregul stomac şi intestinele îmi erau mâncate de cancer. Stăteam şi mă gândeam de ce suntem două? Nici nu-mi trecea prin minte că există suflet. Comuniştii ne-au îndopat şi ne-au învăţat că nu există suflet şi Dumnezeu că acestea sunt născocirile preoţilor, ca să înşele poporul şi să-l facă să-i fie frică de ceva ce nu există. Văzui că stau în picioare şi totodată mă văzui pe masa de operaţie. Îmi scoseseră afară toate măruntaiele şi căutau duodenul. Dar acolo exista doar puroi, toate erau distruse şi stricate, nimic numai era sănătos. Atunci medicii au zis :
Aceasta femeie nu mai avea cu ce să trăiască.
Le vedeam pe toate cu frică şi groază şi iarăşi mă gândeam: "Cum şi de unde suntem două? Stau în picioare şi totodata sunt întinsă pe masă! "Atunci medicii mi-au pus la loc intestinele şi stomacul şi au spus că trupul meu trebuie dat medicilor tineri pentru practică, si l-au transportat în laborator, iar eu mergeam alături de ei şi mă gândeam cu nedumerire de ce suntem două. Acolo m-au lăsat întinsă, dezbracată, acoperită până la piept cu un cearceaf. După aceea am văzut că venise fratele meu împreună cu fiul meu cel mai mic. Avea 6 ani şi îl chema Andruşka [Andrei. A început să plângă şi să zică :"Mamă ,mamă, de ce-ai murit? Sunt încă mic, cum o să trăiesc fără tine? N-am nici tată şi acum ai murit şi tu !".
Eu atunci l-am îmbrăţişat şi l-am sărutat, dar el nu a simţit şi nu a văzut asta, nici nu m-a băgat în seamă, ci privea trupul meu mort. Vedea de asemenea,că şi fratele meu plângea.
După aceea am ajuns dintr-o dată acasă. Acolo era soacra mea de la prima căsătorie şi sora mea. Pe primul meu soţ îl părăsisem pentru că credea în Dumnezeu. Începuse împărţeala lucrurilor mele. Trăisem în bogăţie şi lux şi toate acestea le dobândisem pe nedrept şi prin desfrânare. Sora mea a început să ia cele mai frumoase din lucrurile mele, iar soacra cerea să-i lase ceva şi fiului meu. sora mea nu lăsa nimic şi, mai mult, a început să o certe pe soacră, spunând: "Acest copil nu este al fiului tău şi nu ţi-e rudă". După aceea au ieşit şi au închis casa. Sora mea a luat cu ea un sac plin de lucruri. În vreme ce ele se certau pentru lucrurile mele, am văzut în jurul meu diavoli care jucau şi se bucurau.
Deodată m-am aflat în vazduh şi vedeam cum zbor ca un avion. Am simţit că cineva mă ţine şi mă înalţ din ce în ce mai mult. Mă aflam deasupra oraşului Barnaul.

Apoi am văzut că oraşul pierise. S-a făcut întuneric. După aceea a început din nou să apară lumină şi în final s-a făcut lumină deplină, aşa de puternică, încât nu puteam să văd. M-am aşezat pe o lespede neagră cu lungimea de un metru şi jumătate.
Vedeam copaci cu tulpini foarte groase şi frunziş bogat în culori. Între copaci erau case noi, dar n-am văzut cine locuia în ele. În valea aceasta am văzut iarba verde şi deasă şi m-am gândit: unde mă aflu acum? Dacă sunt pe pământ atunci de ce nu există drumuri şi mijloace de transport? Ce loc este acesta fără oameni şi cine trăieşte aici? Puţin mai încolo am văzut că se plimba o femeie frumoasă şi înaltă, îmbrăcată în veşminte împărăteşti, pe sub care i se vedeau degetele picioarelor. Păşea atât de uşor încât iarba nu se apleca sub paşii ei. Alături de ea mergea un tânar care îi ajungea pâna la umeri. Îşi ascundea faţa cu mâinile şi plângea cu amar şi se ruga, dar nu ştiu din ce motiv. Mă gândeam că este fiul ei şi m-am revoltat în mine pentru că nu-i e mila de el şi nu-l ascultă.

Însemnare: Se pare că acest tânar era îngerul păzitor al acestei femei moarte. De asemenea apare evident cât de mult le pasă îngerilor pentru noi şi sufletele noastre dar noi nu pricepem asta. După cum se vede rugâciunile lor nu vor fi ascultate dacă moartea ne găseşte în păcate şi nepocaiţi.

Când s-au apropiat de mine, tânărul a căzut la picioarele ei a început să o roage fierbinte şi îndurerat, cerându-i ceva. Aceia ia răspuns dar nu am putut înţelege.
Când s-au apropiat de mine voiam să-i întreb: "Unde mă aflu"?. În clipa aceea, femeia şi-a încrucişat mâinile la piept, şi-a înălţat privirea spre cer şi a zis:
Doamne unde va merge aceasta în starea în care se găseşte?. Eu m-am înfricoşat şi abia atunci am înţeles că murisem că sufletul meu se află în cer şi că trupul mi-a rămas pe pământ. Atunci am început să plâng şi sâ mă îndurerez, şi am auzit o voce care a spus:

Întoarce-o pe pământ pentru faptele bune ale tatălui ei.
O altă voce a zis :M-am săturat de viaţa ei păcătoasă şi mizerabilă. Am vrut s-o şterg de pe faţa pământului fără să se pocăiască, dar s-a rugat pentru ea tatăl său.

Arătaţi-i locul pe care îl merita!"

Îndată am ajuns în iad. Atunci au început să se târască spre mine şerpi de foc înfiorători cu limbi lungi care vărsau flăcări şi alte murdării spurcate. Duhoarea era insuportabilă. Aceşti şerpi s-au înfăşurat împrejurul meu şi totodată au apărut de undeva viermi groşi ca degetul, cu cozi care se terminau în ace şi spini. Aceştia mi-au intrat în toate deschizăturile, în urechi, în ochi, pe mâini, peste tot, şi în felul acesta mă chinuiam, iar eu ţipam cu glas de fiară sălbatică. Dar acolo nu exista nimeni care să mă ajute sau să-i fie milă de mine. Am văzut acolo o femeie care făcuse avort şi a început să se roage la Domnul să aibă milă de ea. Acesta i-a răspuns:

Tu n-ai vrut să Mă recunoşti pe pământ, ţi-ai omorât copii în pântece şi, mai mult, le spuneai oamenlior: "Nu trebuie să naşteţi copii, copiii sunt de prisos!. "Pentru Mine nu există lucruri de prisos. Pentru Mine toate au rostul lor".
Către Mine Domnul a zis: Eu ţi-am dat boala ca să te pocăieşti, dar tu M-ai hulit până la sfârşitul vieţii şi n-ai vrut să mă cunoşti, şi de aceea nici Eu nu te cunosc. Precum ai trăit pe pământ fără Dumnezeu, vei trăi şi aici!"

Deodată toate s-au schimbat şi eu zburam undeva. Duhoarea s-a pierdut, a pierit şi durearea îngrozitoare şi, pe neaşteptate am văzut biserica din locurile mele natale. Uşile s-au deschis şi a ieşit preotul îmbracat în veşminte albe. Stătea cu capul plecat şi o voce m-a întrebat:

- Cine este acesta?
- Preotul nostru.
- Tu ziceai că e pomanagiu dar el e păstor adevărat. Află că chiar dacă este mic în grad, preot obişnuit, Mă slujeşte pe Mine. şi mai află şi alt lucru: dacă acesta nu-ţi va citi rugăciunea de spovedanie, Eu nu te voi ierta.!
Atunci am început să mă rog :
- Doamne întoarce-mă pe pământ am un copil mic.
Domnul a răspuns:
- Ştiu că ai un fiu şi îmi pare rău pentru el.
- Îmi pare rău pentru el, am repetat eu.
Atunci acela a răspuns:
- Mie îmi pare rău pentru voi toţi, de trei ori îmi pare rău. De la toţi aştept să vă treziţi din somnul păcatului să vă pocăiţi şi să vă reveniţi.

Aici a apărut Maica lui Dumnezeu, pe care mai devreme am numit-o "femeie", şi am îndrăznit să o întreb:
- Aici la voi există rai?
Drept răspuns, după aceste vorbe m-am aflat iar în iad. Acum era mai rău ca prima dată. Diavolii alergau în jurul meu şi îmi arătau păcatele strigând:
"Tu ne-ai slujit nouă cât ai fost pe pământ". Au început să-mi citească păcatele: toate erau scrise cu litere mari şi am simţit o frică groaznică. Din gură le ieşeau limbi de foc. Diavolii mă loveau în cap. Cădeau peste mine şi mă ardeau cu limbi de foc. În jurul meu se auzea jale mare şi plânsetele multor oameni.
Când focul s-a înteţit, vedeam totul în jur. Sufletele aveau chipuri înfioratoare: erau schilodite cu gâturile întinse şi ochii scoşi: mă întrebau dacă sunt "tovarăşă" a lor [pare ca erau comuniste] şi dacă voi trăi împreună cu ele. "La fel ca tine am făcut şi noi, ziceau, când eram pe pământ, nu am vrut să-L cunoaştem pe Dumnezeu. Îl huleam şi săvârşeam toate relele păcătuiam şi eram mândre şi nu ne-am pocăit niciodată. Cei care au păcătuit, dar mai târziu s-au pocăit, au mers la biserică, s-au rugat la Dumnezeu i-au miluit pe săraci şi i-au ajutat pe cei ce se găseau în nevoi sunt acolo sus".
[adică în rai cuvânt pe care cei de aici nici nu vroiau să-l rostească]
Eu m-am înfricoşat rău de aceste cuvinte şi mi se părea că mă aflu aici în iad de o viaţă întreagă, iar acestea îmi spuneau că voi trăi împreună cu ei o veşnicie.
După aceea a apărut din nou Preasfânta Născatoare de Dumnezeu şi s-a făcut lumină. Diavolii au luat-o la fugă şi sufletele care se chinuiau în iad au început să strige şi să implore milă:
"Împărăteasă Cerească nu ne lăsa aici"; sau ziceau: Ardem, Născătoare de Dumnezeu şi nu există picătură de apă"
Ea plângea şi spunea printre lacrimi:
Cât aţi trăit pe pământ n-aţi vrut să mă cunoaşteţi şi nu v-aţi pocăit de păcate înaintea Fiului meu şi Dumnezeului vostru, şi eu acum nu vă pot ajuta, nu pot trece peste voia Fiului meu şi Acela nu poate călca voia Tatălui Său. Îi ajut doar pe aceia pentru care se roagă rudele lor şi Sfânta Biserică".

Apoi noi am început să urcăm, şi de jos se auzeau ţipete puternice: "Născătoare de Dumnezeu,nu ne lăsa!"

S-a făcut iarăşi întuneric şi eu mă aflam pe aceeaşi lespede. Încrucişându-şi mâinile la piept Maica Domnului, şi-a înălţat privirea către cer şi a început să se roage zicând:
"Ce să fac cu această femeie, unde să o aşez?" O voce a răspuns:

"Întoarce-o pe pământ prin părul ei!"

Atunci Preacurata Fecioara a plecat în tăcere şi i s-a deschis o uşa dar eu nu vedeam nimic în spatele uşii. după aceea s-a întors ţinând în mâini părul meu şi de undeva au apărut 12 trăsuri fără roţi; se mişcau încet şi eu le urmam. Preasfânta Născatoare de Dumnezeu mi-a dat părul meu, dar eu nu am priceput că m-a atins. Am auzit-o doar spunând ca a doisprezecea trăsura nu are podea. Mi-erea frică să stau în ea dar Maica Domnului m-a împins şi m-a trimis pe pământ.
După toate acestea mi-am revenit şi stăteam conştientă şi priveam. Era ora unu şi jumătate dupî amiază. După lumină aceea toate mi se păreau urâte pe pământ.Atunci i-am zis sufletului meu: "intra în trup!". Imediat m-am aflat din nou la spital şi mergeam spre congelatorul unde se păstrează cadavrele. Acesta era închis, dar eu am intrat înăuntru fără nici o piedică şi am văzut trupul meu mort. Capul îmi era puţin într-o parte, iar mijlocul îmi era presat de alte cadavre. Îndată ce sufletul mi-a intrat în trup am simţit frig puternic. În clipa aceea au băgat înăuntru trupul mort al unui om şi, când au aprins lumina m-au văzut ghemuita, pe când ei de obicei aşează cadavrele cu faţa în sus. Văzându-mă aşa infirmierii s-au înspăimântat şi de frică s-au împrăştiat. S-au întors cu doi medici care au ordonat imediat să mi se încălzească creierul. Pe tot trupul meu existau 8 tăieturi [făcuseră practică pe trupul meu], trei pe piept şi restul pe burtă. După două ore de la încălzirea capului am deschis ochii, dar abia dupa 12 zile am putut vorbi.
A doisprezecea zi dimineaţa mi-au adus micul dejun, pâine prăjită cu unt şi cafea, dar nu am vrut să mănânc şi le-am spus acest lucru [era zi de post]. Infirmierii au plecat iarăşi şi toţi cei din spital au început să-mi dea atenţie. Au venit medicii şi m-au întrebat de ce nu vreau să mănânc. Le-am răspuns: "Staţi să vă spun ce a văzut sufletul meu, Cine nu posteşte în zilele de post va mânca bucate împuţite şi scârboase. De aceea nu voi mânca astăzi şi în nici un post nu voi mânca de dulce".

Mediciii de uimire când se înroşeau când păleau, iar pacienţii mă ascultau cu atenţie. Mai târziu s-au adunat mulţi medici şi eu le-am spus că nu mă mai doare nimic.
Atunci a început să vină la mine multă lume şi eu le povesteam ce am văzut şi le arătam rănile. Poliţia s-a apucat să-i izgonească şi pe mine m-au mutat în alt spital. M-am însănătoşit complet şi i-am rugat pe medici să-mi vindece cât mai repede tăieturile pe care mi le-au făcut în timpul practicii. Atunci m-au aşezat din nou pe masa de operaţie şi când medicii mi-au deschis burta, au zis:

- De ce au operat un om complet sănătos?
Eu i-am intrebat:
- De ce boală sufăr?
Ei mi-au răspuns:
- Intestinele şi stomacul sunt curate ca ale unui copil.
Au venit şi medicii care m-au operat prima dată şi când s-au apropiat au spus:
- Unde este boala ei? Măruntaiele îi erau toate distruse şi mâncate de cancer şi acum e complet sănătoasă.
Le-am răspuns:
- Dumnezeu şi-a arătat mila Lui către mine păcătoasa, ca să mai trăiesc şi să mărturisesc şi celorlalţi ce am văzut şi ce mi s-a întâmplat. Acest Dumnezeu a luat tot ce a fost stricat în mine şi mi-a redat sănătatea; voi spune asta la toţi până voi muri.

Apoi i-am zis medicului:
-Aţi văzut că v-aţi înşelat?
-Nimic nu era sănătos în tine, a răspuns el.
-Ce credeţi acum? l-am intrebat eu.
-Te-a renăscut Atotputernicul.
Atunci i-am zis:
-Dacă credeţi în Acesta, faceţi-vă cruce şi mergeţi la biserică!
Medicul s-a înroşit căci era evreu. Am adăugat:
-Faceţi-vă plăcut lui Dumnezeu!

După aceea am ieşit din spital şi l-am chemat pe preotul pe care mai înainte îl batjocoream şi îl necăjeam, numindu-l pomanagiu. I-am povestit tot ce mi s-a întâmplat şi m-am spovedit şi m-am împărtăşit cu sfintele Taine ale lui Hristos. L-am chemat să-mi binecuvinteze casa, pentru că până atunci în ea împărăţise păcatul, desfrâul, beţia şi batjocura.
În ziua de astăzi, eu, păcătoasa Claudia, în vârsta de 40 de ani, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Împărătesei Cereşti, trăiesc creştineşte. Merg regulat la biserica şi Domnul mă sprijină. Mă vizitează oameni din toate colţurile lumii şi eu le povestesc tuturor câte mi s-au petrecut, câte am văzut şi câte am auzit.Cu ajutorul lui Dumnezeu îi primesc pe toţi, le povestesc la toţi cum eram înainte, ce mi s-a întâmplat şi din ce cauză sunt acum credincioasă.
Slăvit să fie Dumnezeul nostru! Îi povăţuiesc pe toţi să aibă grijă cum trăiesc, pentru că există cu adevărat altă lume şi altă viaţă, iar fiecare va da socoteală pentru lucrările lui pământeşti şi după măsura acestora va avea răsplată sau pedeapsă dreaptă şi veşnică.
Să trăiţi cu toţii creştineşte şi să vă faceţi plăcuţi lui Dumnezeu. Amin.

Extras din cartea: "Vedenii si istorisiri de folos despre viata de dincolo"

NOTĂ: "Cât timp a trăit Claudia L-a mărturisit pe Hristos prin neîmcetate lacrimi de speranţă şi pocăinţă ale inimii sale îndurerate pentru greşelile tinereţii şi ale neştiinţei sale anterioare. Iar cu gura mărturisea tuturor preaslăvita minune a înviereii ei trupeşti şi duhovniceşti.

După ce a somat-o în câteva rânduri să nu mai mărturisească nimic despre aceste înfricoşate şi minunate lucruri, văzând că nu poate să o înfricoşeze şi să o reducă la tăcere, omniprezentul K.G.B. a ucis-o" (Mărturia părintelui Marcu de la Sihăstria-Neamţ, care a vizitat Barnaulul înainte de 1989)

Mărturia acestei femei o puteţi găsi într-o traducere mai bună din limba rusă, şi în cartea "Oameni care au înviat din morţi" la pagina 209 apărută la editura Egumeniţa, 2008, unde este povestită mai în amănunt această minune dumnezeiască.

La sfârşit Claudia avea să noteze: (Despre mine puteţi afla în oraşul Barnaul de pe meleagurile Altaiului, strada Cristkaia 99, Ustinjua (Ustiujianina), Claudia Vasilievna. Anul 1965).

Vezi şi: "Mărturie despre românca Olga, care a murit şi a înviat"

Sistemul foarte indignat că versurile poetului Radu Gyr au fost cântate de maicile Mânăstirii Petru Vodă de ziua Părintelui Iustin Pârvu

2011-02-20T19:21:00.007+02:00

Este vorba despre versurile poeziei "Sfânta tinereţe legionară" scrise de poetul Radu Gyr.

Pe site-ul Hotnews putem citi următoarele:

Doua videoclipuri postate pe youtube.com arata un grup de maicute cintind "Sfinta tinerete legionara" in prezenta arhimandritului Justin Pirvu, staretul Manastirii Petru Voda din Piatra Neamt. Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului - MCA Romania transmite un protest oficial Patriarhiei Romane, atragind atentia asupra "promovarii, in lacasurile de spiritualitate ortodoxa, de catre membrii Bisericii Ortodoxe Romane, a ideologiei extremei drepte".

UPDATE: Reprezentantii Manastirii Petru Voda si cei ai Patriarhiei Romane nu au putut fi contactati pana la aceasta ora pentru a exprima un punct de vedere oficial in legatura cu acest incident.

UPDATE (ora 17:10): Contactat in mod repetat, purtatorul de cuvant al Bisericii Ortodoxe Romane, Constantin Stoica, nu a raspuns la telefon si nici la mesajul HotNews.ro, prin care ii era solicitata o pozitie oficiala in acest caz.

Cele doua inregistrari video, postate pe contul utilizatorului tooberme, arata doua scene relativ identice, datate 2009 si 2011: cite un grup de maicute (autorul sustinind ca sint de la Manastirea Petru Voda) cintindu-i "Sfinta tinerete legionara" parintelui Justin Parvu, la aniversarea a 90 si, respectiv, 92 de ani.

VIDEO Maicute cintind la aniversarea de 92 de ani a lui Justin Parvu (Cintecul "Sfinta tinerete legionara" incepe la minutul 1'52''):

VIDEO Maicute cintind la aniversarea de 90 de ani a lui Justin Parvu:

Cintecul este unul dintre simbolurile miscarii legionare si Garzii de Fier, autorul versurilor fiind poetul Radu Gyr.

Parintele Justin Parvu s-a remarcat intre slujitorii Bisericii drept unul dintre cei mai duri contestatari ai pasapoartelor biometrice. Intr-un comunicat postat pe site-ul Manastirii pe care o conduce, Justin Parvu scrie: "Cei care nu se opun implementarii actelor de identitate electronice si nu vad un pericol in acceptarea lor, trebuie sa fie constienti ca savarsesc un pacat impotriva evidentei Apocalipsei si se fac partasi, mai mult sau mai putin, acestui sistem care incepe sa semene din ce in ce mai mult cu fiara apocaliptica. Dupa cum ne invata Sfanta Scriptura si Sfintele Canoane, avem datoria de a primi pe oricine vine la spovedanie cu duh umilit si dorinta de indreptare. Asadar nu excludem pocainta si indreptarea celor ce au acceptat actele cu cip".

Site-ul Manastirii Petru Voda arata ca in cadrul asezamintului filantropic exista momentan 70 de maicute. Aici functioneaza un orfelinat si un asezamint pentru batrini.

Vom reveni in cursul zilei de duminica cu un raspuns oficial al Patriarhiei Romane.

Comentariu:

După cum vedem se tot caută pretexte pentru a se porni prigoana impotriva Parintelui Iustin Parvu, a obstii Manastirii Petru Voda si a celor ce opun rezistenta declarandu-se impotriva actelor cu cip. Este cunoscut faptul ca Parintele Iustin Parvu este unul dintre putinii duhovnicii care s-au implicat direct impotriva actelor electronice cu microcip declansand o campanie pentru strangere de semnaturi anticip, 1.000.000 de semnaturi care din pacate au fost trecute sub tăcere de catre Presedintele Traian Basescu si ceilalti oameni din sistem. Este clar ca aceste lucruri a deranjat pe cineva. Ceea ce se intampla in momentul de fata se poate traduce ca o razbunarea a sistemului la adresa Parintelui Iustin si a celor ce sunt contra actelor electronice cu cip.

Alte referinţe:

Părintele Arsenie Papacioc a fost internat la spital

2011-02-14T22:35:00.004+02:00

Să ne rugăm pentru Părintele Arsenie Papacioc!

Părintele Arsenie Papacioc, duhovnicul mănăstirii Sf. Maria din Techirghiol a fost internat astăzi la Spitalul Judeţean Constanţa. Potrivit medicilor, părintele acuza o stare generală de rău, provocată de probleme urologice mai vechi, agravate de vîrsta înaintată a pacientului, care are 97 de ani. El a suferit o operaţie de prostată tot la Constanţa, în urmă cu 12 ani. Duhovnicul a fost internat pentru 2-3 zile în Secţia Urologie, unde va fi ţinut sub observaţie şi îi este administrat un tratament medicamentos. Medicii au caracterizat starea lui ca fiind bună.

Autor: Sorin Panaite

Sfinţii Părinţi despre geocentrism

2011-02-05T00:06:00.007+02:00

Sfântul Ioan Gură de Aur: „Căci cei nebuni îşi închipuie că nimic nu stă pe loc, dar aceasta li se pare nu din obiectele văzute, ci din ochii care văd. Deoarece ei sunt nestatornici şi buimaci, ei cred că Pământul se roteşte cu ei, dar el nu face asta ci stă nemişcat. Tulburarea este chiar starea lor, şi nu vreo schimbare a stihiei”

In completarea articolelor:

VIDEO: GEOCENTRISM

7519 ani de la facerea lumii si soarele se invarte in jurul pamantului. Suntem crestini sau umerase?

Iata si parerea Sfintilor Parinti.

Citez din articolul CONSENSUL SFINŢILOR PĂRINŢI ŞI SCRIITORI BISERICEŞTI ASUPRA GEOCENTRISMULUI:

Sfântul Clement Romanul: „Ziditorul, îndelung răbdătorul, mult milostivul, ţiitorul, binefăcătorul, de oameni iubitorul, învăţătorul curăţiei, cel fără de moarte şi care dăruieşte viaţa veşnică, neasemănatul, care se sălăşluieşte în sufletele celor buni, care nu poate fi cuprins şi totuşi este cuprins, care a ţintuit marea lume2 ca un centru în spaţiu, care a împrăştiat cerurile şi a întărit Pământul.”3
Sfântul Atanasie cel Mare: „Dar Pământul nu stă pe el însuşi, ci este întemeiat pe ape, şi iarăşi, este ţinut la locul său, fiind ţintuit în centrul cosmosului.”4 „…munţii se înalţă, marea se zbuciumă de valuri, vieţuitoarele ei cresc, iar pământul rămâne nemişcat…”5
Eusebiu de Cezareea: „Pământului i-a păstrat locul de la mijloc, dându-i rostul unui centru şi înconjurându-1 cu apele oceanului, ca spre a-i spori frumuseţea prin albastrul straielor, iar mai apoi, făcându-l să fie vatra, maica şi manca6 tuturor vieţuitoarelor de pe cuprinsul lui, udându-l cu roura ploilor şi a susurelor de apă şi rost dându-i să rodească prin pădurile lui şi prin minunatele lui flori, întru sporirea bucuriei vieţii…”7
Sfântul Vasile cel Mare: „Unii filosofi ai naturii spun, cu cuvinte elegante, că pământul stă nemişcat din anumite pricini: din pricina locului pe care îl ocupă în centrul universului şi din pricina distanţei, totdeauna egală cu marginile universului; de aceea nu poate să se încline în vreo parte; aşa că rămâne neapărat nemişcat, pentru că distanţa egală, pe care o are din toate părţile de jur împrejurul lui, îi face cu neputinţă înclinarea în vreo parte. Locul acesta din centrul universului, pe care pământul îl ocupă, nu l-a dobândit nici ca o moştenire, nici prin sine însuşi, ci este locul lui firesc şi necesar… Deci corpurilor grele le este proprie mişcarea înspre jos; iar josul, aşa cum s-a arătat, este centrul. Să nu te minunezi, dar, dacă pământul nu cade în nici o parte; nu cade, pentru că ocupă, potrivit naturii lui, locul din mijloc. Trebuie deci neapărat ca pământul să rămână la locul său…
Vor fi de acord şi cei ce sunt împotriva spuselor mele că pricina care face ca pământul, care este mai greu decât apa, să stea suspendat în mijlocul universului…” 8
„Dar nici, pentru că cei care au scris despre pământ au vorbit multe despre formele pământului, spunând că pământul este asemănător unei sfere… rotunjit egal din toate părţile… -, da, nici pentru aceasta nu voi ajunge să spun că facerea lumii, aşa cum ne-o relatează Scriptura, este de mai puţin preţ, pe motiv că Moise, slujitorul lui Dumnezeu, n-a spus nimic despre forma pe care o are pământul, n-a spus că perimetrul pământului are 180.000 de stadii (o stadie = 147-192 metri), n-a măsurat cât de mult se întinde umbra pe care o lasă pământul…” 9
„În mijlocul Sfintei, unde le era îngăduit preoţilor să intre, se găsea altarul tămâierii, simbolul Pământului aflat în mijlocul acestui cosmos; şi de acolo veneau aburii tămâii.”10
Sfântul Ambrozie cel Mare: „…La ce foloseşte să chibzuim dacă (pământul) atârnă în văzduh sau pe apă, ca de aici să se işte gâlceavă, cum de poate firea cea uşoară şi străvezie a văzduhului să ţină povara pământului sau, dacă atîrnă peste ape, cum de nu se afundă în apă greaua prăvălire a pământului? Sau cum de nu se pleacă înaintea lui unda mării şi nu se revarsă de-o parte şi de alta, urnită din locul său? Încă mulţi au spus că pământul este la mijlocul văzduhului şi că rămâne nemişcat cu greutatea sa… Despre aceasta socotim îndeajuns ceea ce Domnul a grăit către Iov, sluga Sa, când i-a grăit prin nor: «Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Arată-Mi, dacă ai pricepere! Cine a pus măsura lui, dacă ştii? Sau Cine este Cela Ce a întins asupră-i măsura? Sau peste ce s-au aşezat cercurile sale?» (Iov 38, 1; 4-6) Au nu a arătat prealimpede Dumnezeu că toate cu puterea Sa stau, şi nu prin mulţimea, greutatea sau mărimea lor? Căci legea n-a dat-o zidirea, ci ea a primit-o şi primind-o, slujeşte ei. Deci pământul nu stă în mijloc pentru că ar atârna într-o cumpănă dreaptă, ci pentru că măreţia voii lui Dumnezeu îl ţine în frâu prin legea Sa, astfel ca ceea ce este şovăielnic şi gol să rămână neclătinat, precum şi proorocul David mărturiseşte, zicînd: «întemeiat-a pământul pe tăria lui şi nu se va pleca în veacul veacului» (Psalm 103, 5). De bună seamă, Dumnezeu nu este propovăduit aici numai ca Meşter11, ci ca Cel Atotputernic, Care… întru tăria legii Lui… nu-i îngăduie (pământului) a se clătina… Şi nici când citim: «Eu am întărit stâlpii lui», (Psalm 74, 3) nu putem socoti cum că pământul s-a sprijinit cu adevărat pe stâlpi, ci pe puterea care ţine şi reazemă firea pământului. Şi în ce chip stă aşezarea pământului în puterea lui Dumnezeu, cunoaşte şi dintr-aceasta, căci scris este: «Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură» (Psalm 103, 32) şi într-alt loc: «Încă o dată Eu clatin pământul» (Agheu II, 7). Deci nu rămâne nemişcat în strânsorile lui, ci este zguduit adesea la semnul şi porunca lui Dumnezeu (Iov 9, 6), precum şi Iov zice că «Domnul îl zguduie din temelii, iar stâlpii lui se clatină». (Iov 26, 6-8)… Cu voia lui Dumnezeu rămâne, dar, neclătinat pământul şi «stă în veacul veacului» (Eclesiastul I, 4), precum spune Biserica, şi după voia lui Dumnezeu se mişcă şi se clatină. Drept aceea, pământul nu stă sprijinit pe temeliile lui şi nici nu rămâne neclătinat pe reazemul său, ci Domnul îl face să stea şi îl cuprinde cu tăria voii Sale, «că în mâna Lui sunt toate marginile pământului». (Psalm 94, 4) Şi simplitatea aceasta a credinţei biruieşte toate mărturiile…
Căci în ce chip pământul stă atârnat în gol şi rămâne nemişcat din pricina greutăţii sale cumpănite din toate părţile…”12
Sfântul Grigorie de Nyssa: „”Aceasta e cartea facerii cerului şi a pământului”, zice Scriptura13.
După ce au fost create toate câte se văd şi fiecare lucru a fost pus la locul lui deosebit, în aşa fel încât corpurile cereşti îmbrăţişează de jur-împrejur întregul univers, iar cele mai grele dintre ele şi care au tendinţa să cadă în jos, cum sunt pământul şi apa s-au statornicit laolaltă, în mijloc, atunci şi-au luat locul în firea lucrurilor sub forma unei legături şi întăriri a tuturor făpturilor înţelepciunea şi puterea dumnezeiască, singurele în stare să cârmuiască totul printr-o îndoită lucrare: aceea a stării şi a mişcării… căci nici uscatul nu-şi părăseşte starea sa fixă şi nici cerul nu-şi răreşte vreodată viteza mişcării sale circulare.”14
Şi ce îl face pe Pământul cel de jos să fie temelia întregului, şi ce îl ţine statornic în locul său? Ce anume îi supraveghează tendinţa de cădere? Dacă cineva ne-ar întreba despre acestea şi cele asemenea lor, va fi cineva atât de îndrăzneţ ca să făgăduiască vreo explicaţie de acest fel? Nu! Ci singurul răspuns ce poate fi dat de către oameni de bun simţ este acesta: că numai Cel care a făcut toate cele cu înţelepciune poate să dea răspuns despre creaţia Sa. Iar noi „cu credinţă socotim să se fi întemeiat veacurile, cu graiul lui Dumnezeu,”15 cum a spus Apostolul.”16
Fericitul Augustin: „Atunci, fie ca filosofii să nu cuteze a ne tulbura credinţa cu argumente legate de greutatea corpurilor; căci nu mă ostenesc să cercetez de ce ei nu pot crede că un trup pământesc poate să fie în ceruri, în vreme ce întregul Pământ nu atârnă de nimic. Căci pesemne că lumea17 îşi păstrează locul din centru prin aceeaşi lege catre atrage la centrul ei toate corpurile grele.”18

1 Alcătuit de Pr. Dan Bădulescu şi Robert Sungenis
2 Pământul
3 Omilia II, XLV.
4 Împotriva păgânilor, partea 1, 27.
5 Împotriva păgânilor, cartea 1, III, 44.
6 Hrănitoarea, doica.
7 Viaţa Sfântului Constantin cel Mare
8 Hexaemeron, 10.
9 Omilii, IX.
10 Înţelesul mistic al Tabernacolului, cartea V, VI; Sfântul Clement Romanul, Stromata, V.
11 artifex-meşter, artist, creator, autor (n. trad.)
12 Hexaimeron
13 Facere II, 1.
14 Despre facerea omului, 30, 1, 1.
15 Evrei XI, 3
16 Răspuns la Cartea a doua a lui Eunomiu.
17 Adică Pământul.
18 Cetatea lui Dumnezeu, XIII, 18.
sursa:http://www.hexaimeron.ro

Sfântul Chiril al Ierusalimului: „Pământul are aceeaşi proporţie faţă de cer ca şi
centrul faţă de întreaga circumferinţă a unei roţi, căci Pământul nu este mai mult decât aceasta în comparaţie cu cerul: pricepe că primul cer pe care îl vezi20 este mai mic decât al doilea, şi al doilea decât al treilea, căci aşa le-a numit Sriptura…”21
Sfântul Grigore Palama: „Ci precum pământul după a lui fire stă şi apa, când ia deci
întoarcerea cea de jos?…
…Şi pământului celui nemişcat i-a rânduit împrejur, ca unui centru, un cerc foarte sus
aşezat, şi în chip iscusit foarte a legat cerul cel în veşnică mişcare prin cele ce se află la mijloc, pentru ca lumea să rămână şi statornică, şi mişcătoare; căci corpurile în veşnică şi repede mişcare sunt aşezate în cerc, iar ceea ce este nemişcat a primit în mod necesar locul din mijloc, având drept contra greutate pentru mişcarea sa nemişcarea, ca să nu se mişte din loc, în felul unui cilindru, sfera universului.”22
„Iar înţelepţii elinilor zic, cum că cerul se întoarce cu firea sufletului celui lumesc, şi aceasta zic ei cum că învaţă drept şi cu cuvânt… Ci precum pământul după a lui fire stă şi apa, când ia deci întoarcerea cea de jos?”23

Sfântul Grigorie Taumaturgul: „Şi toate cele ce au fost făcute de Dumnezeu pentru om rămân credincioase în acelaşi fel: dacă, de pildă, omul este făcut din ţărână şi în ţărână se întoarce; că Pământul însuşi rămâne statornic…”24
Sfântul Atanasie de Paros: „Şi oarecare cuprindere împrejur este cerul a tuturor zidirilor celor văzute şi nevăzute. Că înlăuntrul lui se cuprind şi puterile îngerilor cele înţelegătoare şi toate cele simţite, stelele şi toate celelalte, împreună cu care şi însuşi pământul, care este ca un punct şi centru către toată lumea. …Căci cu adevărat, sau sferă, sau în chipul sferei, întru care se zice că este şi petrecerea fericiţilor. A căruia partea cea mai de sus este rotocolul lui cel despre toate părţile, iar cea mai de jos este mijlocul, unde cum că şi pământul ca un centru şade nemişcat, şi înţelepţii cei de afară de demult învaţă şi dumnezeiasca Scriptură de asemenea.”25
Luminătorii: poziţia şi mişcarea lor

Sfântul Clement Romanul: „Soarele şi luna, însoţiţi de toate stelele, se rotesc în armonie după porunca Sa, cu mărginirile lor prescrise, şi fără nici o abatere.”26
Pentru că este vădit atât celor necredincioşi cât şi celor nepricepuţi, că mergerea soarelui, care este de folos şi de trebuinţă lumii, şi care este purtat de pronie, se face totdeauna în rânduială; dar mersurile lunii, faţă de cel al soarelui, par celui nepriceput a fi în neorânduială şi nestatornicie în creşterile şi descreşterile ei. Căci soarele se mişcă în perioade statornice şi orânduite: de la el sunt orele, de la el ziua când răsare, de la el noaptea când apune; de la el se numără lunile şi anii, de la el se fac schimbările anotimpurilor; când se înalţă spre regiunile de sus27 domoleşte primăvara; dar când se înalţă în tăria cerului28 dogoreşte vara:iarăşi, în coborâre, el dă cumpănirea toamnei; iar când ajunge la cercul cel mai de jos29, degeră cu frigul iernii din tăria îngheţată a cerului.”30
Sfântul Ipolit Romanul: „Căci ce frumuseţe mai împodobită poate fi decât cea a crugului cerului? Şi ce formă de splendoare înfloritoare decât cea a feţei Pământului? Şi ce este mai lin în mersul său decât carul soarelui? Şi ce mers e mai gingaş decât crugul lunii? Şi ce lucrare mai minunată decât mozaicul adunat al stelelor? Şi ce e mai dătător de provizii decât vânturile anotimpurilor? Şi ce oglindă e mai fără pată decât lumina zilei? Şi ce zidire mai presus decât omul?”31
Sfântul Irineu: „De asemeni soarele, care aleargă în crugul său 12 luni, şi apoi se întoarce la acelaşi punct de pe cerc.”32
Fericitul Ieronim: „Luna s-ar putea prici asupra eclipselor ei şi caznei fără de sfârşit, şi să întrebe de trebuie să treacă în fiecare lună peste orbita anuală a soarelui. Soarele se poate plânge şi să vrea să afle din ce pricină călătoreşte mai încet decât luna.”33
Sfântul Atanasie cel Mare: „Căci soarele este purtat de jur împrejur, şi este cuprins în cerul întreg, şi nicicând nu poate să iasă din orbita sa, în timp ce luna şi celelalte stele
mărturisesc lucrarea acestuia asupra lor…”34

26 Întâia Epistolă către corinteni, XX.
27 La ecuator.
28 La tropicul Racului.
29 Tropicul Capricornului.
30 Pseudo-Clementine, cartea VIII, XLV
31 Cuvânt la Sfânta Teofanie, 1.
32 Împotriva ereziilor, cartea I, XVII, 1.
33 Împotriva pelagianilor, cartea I, 1, 9.
34 Împotriva păgânilor, partea 1, 27.
5

„Căci cine este acela ce văzând înconjurul cerului şi al soarelui şi al lunii, şi poziţiile şi mişcările celorlalte stele35, cum se petrec ele în direcţii opuse şi diferite, dar în acelaşi timp păstrează o rânduială neabătută, poate să se împotrivească adeveririi că acestea nu sunt orânduite de sine, ci au un Făcător deosebit de ele care le rânduieşte? Sau cine văzând soarele răsărind ziua şi luna strălucind noaptea, şi crescând şi micşorându-se fără abatere în acelaşi număr de zile, şi unele dintre stele36, alergând în crugurile lor cu diferite şi multe orbite, în timp ce altele se mişcă fără a rătăci37, poate să nu priceapă că ele au negreşit un Făcător care să le conducă?”38

„Căci prin mila şi puterea Cuvântului dumnezeiesc al Tatălui care stăpâneşte peste toate şi le cârmuieşte, cerul se roteşte, stelele se mişcă, soarele străluceşte, luna îşi face crugul său, aerul primeşte lumina soarelui, eterul căldura aceluia, şi vânturile suflă: munţii se înalţă, marea se zbuciumă de valuri, vieţuitoarele ei cresc, iar pământul rămâne nemişcat…”39
Eusebiu de Cezareea: „Soarele, atotstrălucitorul, care străbate prin vremi, numai pe El Îl ştie de stăpân, şi, plecat în faţa voii Lui, nu se încumetă să se abată din cale. Luna – cu lumina ei mai palidă decât a soarelui – supusă rânduielilor lui Dumnezeu, în unele răspasuri se împuţinează, ca apoi să crească iar la loc. Cerul în frumuseţea sa, scânteind în noianul său de stele (care-l străbat în pâlcuri şi în bună rânduială, pe acelaşi neabătut drum), dă şi el de ştire despre dăruitorul a toată lumina. Aşadar, toţi luminătorii cereşti, la semnul şi la cuvântul Lui se supun împreună aceleiaşi armonii, gonind de-a lungul imenselor lor cruguri pe pista din înaltul văzduhului..
„…Pe el l-a înzestrat cu puterea cunoaşterii, ca să poată îmbrăţişa toate ştiinţele, dându-i spre contemplare până şi alcătuirea cerurilor, învăţându-l ciclurile soarelui, fazele lunii, orbitele planetelor şi poziţiile stelelor fixe.”40
Sfântul Efrem Sirul: Soarele în mersul său te învaţă când să te opreşti din lucru.41
Sfântul Vasile cel Mare: „Dacă soarele, care este supus stricăciunii, este atât de frumos şi atât de mare, dacă este iute în mişcare şi-şi face cu atât regularitate mişcările sale de revoluţie, dacă are o mărime cu dreaptă măsură în univers, încât nu depăşeşte măsura faţă de întregul univers, iar prin frumuseţea lui este ca un ochi strălucitor aşa cum se cuvine creaţiei…”42

„Cu toate acestea, noi vedem înţelepciunea Celui ce cârmuieşte universul, că mută soarele din unele părţi ale lumii în alte părţi, pentru ca nu cumva, rămânând deasupra aceloraşi părţi, să distrugă frumuseţea lumii de prea multă căldură; când îl duce în părţile de miazăzi la solstiţiul de iarnă, când îl mută la semnele care arată ziua egală cu noaptea; şi de aici îl mută iarăşi spre părţile de nord la solstiţiul de vară, încât prin mutarea lui încetul cu încetul în jurul pământului se păstrează buna întocmire a văzduhului…
«Să fie spre semne şi spre vremi şi spre zile şi spre ani».
Despre semne am vorbit. Când Scriptura spune «spre vremi», socot că vorbeşte despre schimbările anotimpurilor: de iarnă, de primăvară, de vară şi de toamnă, a căror revenire regulată ne-o dă mişcarea pe care Dumnezeu a rânduit-o acestor luminători. Se face iarnă când soarele stă mai mult în părţile de miazăzi şi prelungeşte îndelung umbra nopţii peste locurile pe care noi le locuim, încât se răceşte cerul din jurul pământului, iar toţi aburii umezi strânşi în jurul nostru dau naştere la ploi – mari, îngheţuri şi multă zăpadă. Când soarele se întoarce iarăşi din ţinuturile de la miazăzi şi ajunge pe la mijloc, încât să împartă egal timpul între noapte şi zi, atunci, cu cât stă mai mult în locurile cele de deasupra pământului, cu atât mai mult readuce vremea cea bună şi se face primăvară, începătoarea înfrunzirii tuturor verdeţurilor, face de reînvie cea mai mare parte dintre arbori şi tuturor vietăţilor de pe uscat şi din apă le păstrează neamul prin naşterea unora din altele. De acolo soarele o ia la goană spre solstiţiul de vară şi spre părţile de miazănoapte, când se fac cele mai lungi zile. Şi din pricină că stă cea mai multă vreme în văzduh, înfierbântă aerul de deasupra capetelor noastre, usucă tot pământul, şi prin asta ajută la creşterea seminţelor şi grăbeşte coacerea fructelor pomilor; iar când soarele este foarte arzător, face la amiază puţină umbră…
…soarele se îndreaptă spre partea de miazănoapte. Din toate acestea putem presupune cât este de mare căldura lăsată de razele soarelui în aer şi ce rezultate dă.
După vară ne vine anotimpul toamnei, care sfarmă covârşitoarea năduşeală, micşorează puţin câte puţin căldura şi ne apropie de iarnă nevătămaţi, cu ajutorul unei temperaturi moderate; atunci soarele se întoarce din părţile de miazănoapte iarăşi spre părţile de miazăzi.
Acestea sunt rotaţiile anotimpurilor, care, fiind o urmare a mişcărilor soarelui, ne rânduiesc viaţa noastră…
Anul solar, la rândul lui, este timpul cât îl face soarele, prin mişcarea sa, întorcându-se la acelaşi semn de la care a plecat.”43
„…n-a măsurat cât de mult se întinde umbra pe care o lasă pământul când soarele în mişcarea lui se află, aşa-zicând sub pământ, şi nici n-a spus că umbra pământului pe lună dă naştere eclipselor.” 44
Să nu-ţi închipui, omule, că cele ce le vezi sunt fără început şi nici, pentru că cele ce se mişcă pe cer aleargă împrejurul tău în cerc şi pentru că începutul cercului scapă simţurilor noastre, să socoteşti că natura celor ce se mişcă în cerc este fără început.”45

19 Omilia la Tit, III.
20 Al Lunii.
21 Cateheze baptismale, VI, 3.
22 Omilii
23 150 de capete fireşti, teologhiceşti, năravnice şi practice
24 Despre Ecclesiastul, 1, 2.
25 Dogmatica
26 Întâia Epistolă către corinteni, XX.
27 La ecuator.
28 La tropicul Racului.
29 Tropicul Capricornului.
30 Pseudo-Clementine, cartea VIII, XLV
31 Cuvânt la Sfânta Teofanie, 1.
32 Împotriva ereziilor, cartea I, XVII, 1.
33 Împotriva pelagianilor, cartea I, 1, 9.
34 Împotriva păgânilor, partea 1, 27.
35 Aici şi în celelalte citate patristice în sensul de planete! Formularea „stele” include la modul general şi planetele, înţelegându-se acest lucru din context şi din definţia pe care o aveau clară cei din vechime: planetă) corp rătăcitor, ce îşi schimbă în cursul său poziţia pe banda oblică zodiacală (în sens oscilant pe verticală). De asemenea, corp ce are „cerul” său propriu şi traiectorie şi viteză proprie. Stea=corp ceresc staţionar, nu îşi schimbă poziţia ci se roteşte odată cu cerul al 8-lea. Desigur aici nu se încadrează comentele şi stelele căzătoare.
36 Vezi nota 35.
37 Aci sunt chiar stelele.
38 Împotriva păgânilor, cartea 1, III, 35.
39 Împotriva păgânilor, cartea 1, III, 44.
40 Viaţa Sfântului Constantin cel Mare
41 Despre certare şi pocăinţă.
42 Hexaemeron.
43 Hexaemeron.
44 Omilii, IX.
45 Hexaemeron

Surse: Saccsiv, Lupta pentru Ortodoxie

VIDEO - "Dezbaterea" I.N.S.P. pe tema cardului de "sănătate" cu cip

2011-02-02T18:26:00.005+02:00

Cântare la Întâmpinarea Domnului - Nu pricep Curată

2011-02-02T13:16:00.004+02:00

Nu pricep Curată glas III, de Dimitrie Suceveanu

ÎPS Bartolomeu s-a mutat în veşnicie

2011-02-01T00:39:00.004+02:00

Mitropolitul Clujului, IPS Bartolomeu, care se afla internat într-o rezervă specială a Secţiei de Terapie Intensivă din cadrul Clinicii de Chirurgie nr. I din Cluj-Napoca, a decedat luni. Decesul a fost anunţat oficial de Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului.

“Cu regret şi durere în suflet, dar cu nădejdea în mila şi mângâierea care vin de la Dumnezeu, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului anunţă că în ziua de 31 ianuarie 2011, la orele 19.25, Părintele nostru, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu ANANIA, şi-a început călătoria spre Împărăţia Cerurilor”, se spune într-un comunicat remis agenţiei MEDIAFAX, de către Consiliu Eparhial.

Decesul a survenit la Secţia de Terapie Intensivă a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca, precizează sursa citată.

Zeci de clujeni îi aduc un ultim omagiu Mitropolitului Clujului, Bartolomeu Anania

Trupul Mitropolitului Bartolomeu Anania a fost depus la Catedrala Ortodoxă din Piața Avram Iancu. Peste 100 de persoane se află în acest moment acolo, în ciuda orei tîrzii, pentru a-i aduce acestuia un ultim omagiu.

Mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania, a încetat din viața în această seară, după o suferință lungă.

Mitropolia a comunicat că Bartolomeu Anania "şi-a început călătoria spre Împărăţia Cerurilor", astăzi, la 19:45, la secţia Terapie Intensivă a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca. "Înconjurat de medici, prieteni, ucenici şi colaboratori apropiaţi, trupul Înaltpreasfințitului Bartolomeu a cedat multiplelor afecțiuni care i-au marcat ultima perioadă de viață. Trupul celui care a fost timp de 18 ani Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului va fi depus în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca (n.red. Adormirea Maicii Domnului, în Piaţa Avram Iancu), unde toţi cei care doresc îi vor putea aduce un ultim omagiu.", mai scrie în comunicat.

"Cel mai mare predicator din Biserica Ortodoxă"

Iată ce spunea poetul Ion Mureşan despre ÎPS Bartolomeu, acum o săptămînă: "Eu îl consider pe Bartolomeu cel mai mare predicator din Biserica Ortodoxă de astăzi. Ştie să facă înţeleasă pilda din Biblie şi să apropie credinţa de om, să o scoată din cărţi şi să o facă omenească. Îmi pare rău că bătrînul e atît de bolnav", spunea Ion Mureşan.

Preot şi scriitor

Născut Valeriu Anania, nume sub care a publicat în decursul vieţii volume de poezii, scrieri religioaze şi dramaturgie, a primit numele de Bartolomeu la 21 ani, în 2 februarie 1942, cînd s-a călugărit la Mănăstirea Antim din București. După o viaţă dedicată Bisericii Ortodoxe, la 2 martie 2006, Sfântul Sinodl-a ridicat la rangul de Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. A primit o mulţime de onoruri, atît din partea universităţilor, cît şi din partea Uniunii Scriitorilor sau altor cercuri literare.

De asemenea, potrivit wikipedia, ÎPS Bartolomeu i-au fost decernate titlurile de Doctor Honoris Causa al Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca (1 iunie 2001), al Universității de Medicină și Farmacie "Iuliu Hațieganu" din Cluj-Napoca (7 iulie 2001); "Cetățean de onoare" al municipiului Cluj-Napoca (25 ianuarie 1996); "Cetățean de onoare" al municipiului Bistrița (martie 2001); "Cetățean de onoare" al municipiului Dej şi Cetățean de Onoare al comunei Vad (2005).

Fundaţia Mitropolitul Bartolomeu

Alături de UBB, ÎPS Bartolomeu Anania a înfiinţat în 2008 fundaţia ce-i poartă numele, al cărei scop principal îl reprezintă acordarea de burse în ţară sau străinătate, tinerilor cu rezultate bune la învăţătură dar cu mijloace materiale reduse. Potrivit site-ului fundaţiei, aceasta a acordat, din 2008 pînă acum 59 de burse, unor tineri din întreaga țară, în valoare totală de 139.000 lei.

Surse: Mediafax, Foaia Transilvană

Asociatia Medicilor si Farmacistilor Ortodocsi Romani - AMFOR

2011-01-25T16:25:00.009+02:00

Organizatie filantropica medicala infiintata in data de 26 aprilie 1994 la initiativa IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. Din asociatie fac parte medici, farmacisti, asistenti medicali si alte categorii profesionale care sprijina opera de caritate a asociatiei.

Obiect de activitate

Dezvoltarea dimensiunii crestine a daruirii pentru alinarea suferintelor umane;
Organizarea solidaritatii crestin ortodoxe medicale in mediile in care tratamentul medical este precar iar pacientii nu sunt in imposibilitatea de a platii consultatiile si tratamentul;
Organizarea de colocvii, seminarii si conferinte pentru informare si sensibilizarea clerului si studentilor in teologie privind profilaxia bolilor, grija pentru bolnav, precum si legatura dintre sanatatea spirituala si cea fizica;
Organizarea de cabinete stomatologice in Arhiepiscopia Iasilor (au fost infiintate cabinete stomatologice pentru Protopopiatul Dorohoi, M-rea Sihastria si Comuna Razboieni).

Proiecte

Emisiuni la Radio "Trinitas" ("Credinta si sanatate" - saptamanal, Sfatul medicului - zilnic);
Caravana cu asistenta medicala gratuita in mediul rural defavorizat;
Asistenta medicala pentru pelerini la evenimente mari (Hramul Sfintei Cuv. Parascheva etc.)
Asistenta medicala la domiciliu;
Medioteca - centrul de inchiriere a aparatelor si echipamentelor pentru recuperarea bolnavilor.

Iasi, str. Costache Negri nr. 48, Casa "Diaconia", et. 2 Tel./fax. 0232 245 373
RO10RNCB178011093330001, BCR sucursala "Al. I. Cuza" Iasi
SWIFT CODE BCR RNCB RO BU no. 2511.1381/4

Alte referinţe:

Infiintarea Asociatiei Medicilor si Farmacistilor Ortodocsi Romani – Filiala Giurgiu

Părintele Iustin Pârvu despre canonizarea lui Valeriu Gafencu

2011-01-19T14:41:00.004+02:00

Sursa: Apologeticum

Prof. dr. Vasile Astărăstoaie despre cardurile de "sănătate" cu cip

2011-01-19T12:36:00.004+02:00

Sursa: Saccsiv

ÎPS Bartolomeu, transportat de urgența la o clinică din Viena

2011-01-14T21:10:00.002+02:00

ÎPS Bartolomeu Anania, mitropolitul Ardealului, se îndreaptă în această seară spre Viena pentru a fi supus unei intervenții de înlocuire a valvei aortice. Bartolomeu Anania s-a aflat pînă nu demult în grija prof.dr. Mihai Lucan, șeful Institutului de Urologie și Transplant Renal Cluj, care i-a recomandat mitropolitului să plece la clinica din Viena. Înalt Prea Sfințitul urmează să împlinească în 18 martie vîrsta de 90 de ani, iar în ultima perioadă a fost foarte bolnav.

Sursa: Ftr.ro

Domnul Dumnezeu să-l întărească pe mitropolitul Anania.
Să ne rugăm pentru sănătatea sa !

MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU: ”SUNT ANTISIONIST, DAR NU ANTISEMIT!”

2011-01-14T20:51:00.000+02:00

Mitropolitul Serafim al Pireului:
”SUNT ANTISIONIST, DAR NU ANTISEMIT!”

”Ierarhii Bisericii Ortodoxe a lui Hristos, nedespărţite şi neschimbate, nu abdică atunci când e vorba de teme ale credinţei, ci aleg să moară fie în exil, fie pe eşafod.”

Mitropolitul Pireului Serafim, prin noile sale declarații pe care le-a făcut după praznicul Botezului asupra chestiunii sioniste, subliniază că este antisionist, dar în nici un caz antisemit. Referindu-se la declarațiile pecare le-a făcut la postul de televiziune MEGA a subliniat următoarele:

Biserica nedespărţită şi neschimbată a lui Hristos nu este o religie, adică un fenomen psihologic, ci este revelaţia Creatorului veşnic al vieţii, participare şi împărtăşire din modul de viaţă treimic al Dumnezeului veşnic, Care în chip măreţ şi întru totul desăvârşit a creat universul din nimic şi îşi revarsă dragostea şi atotînţelepciunea asupra întregii creaţii, a cărei încununare este omul. Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu şi golirea Sa de Sine întru smerenie prin asumarea firii, a voinţei şi a lucrării umane şi mai ales prin jertfa Sa pe Cruce şi prin biruinţa asupra stricăciunii şi a morţii întru Învierea Sa, au arătat dimensiunea iubirii dumnezeieşti şi adevărata vocaţie a persoanei umane. Prin urmare, menirea Bisericii nu este aceea de a deţine puterea, ci slujirea ei este asumarea lucrării lui Hristos, a singurului Mesia adevărat, „Care nu a venit, ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să dea sufletul Său ca preţ de răscumpărare pentru mulţi”. Tocmai din acest motiv cuvântul slujitorilor Trupului Euharistic va trebui să fie cuvânt al adevărului, care nu tinde către dimensiunea politică, ci către adevăratul discernământ al evenimentelor, pentru că „Împărăţia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta”.

Doresc să cred că în acest duh se mişcă şi smeritul meu cuvânt, pentru că nu atacă persoanele – oricât de blamate ar fi ele –, care sunt create de Dumnezeu după chipul Său, chiar dacă acestea o recunosc sau nu, ci încearcă să vădească situaţiile contradictorii şi, după puţina mea ştiinţă, tragismul înşelării în care se află cei implicaţi.

În acest duh am vorbit şi la emisiunea „Societatea – ora MEGA” din 20.12.2010 a canalului de televiziune MEGA, răspunzând la întrebările jurnalistului. În cadrul acestei emisiuni nu am făcut decât să redau adevăratul cuvânt mărturisitor al miilor de semeni ai noştri evrei antisionişti care se luptă de decenii împotriva abaterii sioniste de la adevăratul iudaism. Ei demonstrează că teologia capilor sionişti, care năzuiesc să-şi realizeze visul de putere şi guvernare mondială, a stâlcit instituţia Vechiului Testament al Drepţilor şi Profeţilor, denaturând în luciferism şi satanism. Este o teologie a dualismului care aşteaptă un „Mesia al slavei”, pe omul apostaziei şi al fărădelegii, pe cel numit Antihrist, pe care îl vesteşte revelaţia divină.

Pentru acest pseudo-Mesia se proiectează reconstruirea Templului lui Solomon pe înălţimea unde se află astăzi moscheea lui Omar şi se face multă propagandă în privinţa necesităţii, chipurile, instaurării unei guvernări mondiale şi a unui conducător mondial, care presupune mai întâi desfiinţarea statelor naţionale şi asocierea economică printr-o monedă unică mondială. Pentru concretizarea acestei viziuni s-a abandonat adevărata Lege a lui Dumnezeu, Pentateuhul şi Profeţii, şi a fost înlocuită de pergamentele de sorginte luciferică ale Talmudului, Kabalei şi ale paraliteraturii rabinice. Dovezi în acest sens se găsesc în şocantele site-uri ale evreilor ortodocşi care nu acceptă această cădere tragică din duhul iudaismului autentic. Îi invit pe „binevoitorii” care au făcut o profesie din apologia acestei denaturări sioniste a iudaismului să facă efortul de a vizita site-urile:

http://www.israelversusjudaism.org şi http://jewsnotzionists.org/ index.htm,

şi probabil li se va face ruşine că acordă sprijin nelegiuit şi instigator monstrului sionist.

Se cade, deci, să luăm aminte în mod serios asupra faptului că site-urile respective, reprezentându-i pe miile de evrei ortodocşi care nu aderă la deviaţia sionistă, provin din Statele Unite şi prezintă pe temeiul documentelor realitatea tragică a colaborării capilor sionişti cu regimul odios şi criminal al dictatorului paranoic Adolf Hitler, care a exterminat milioane de semeni ai noştri, evrei, polonezi, greci, ţigani etc. într-una din cele mai cumplite crime din istoria umanităţii, pe care astăzi cu toţii o condamnăm cu mâhnire, iar eu personal mă plec înaintea memoriei tragicului Holocaust şi sărut rănile martirice ale victimelor nevinovate.

În acest sens, menţionăm cutremurătoarea carte Min Hametzar (Din adâncuri) editată la New-York în anul 1961, în limba ebraică, pe care o semnează Rabinul Slovaciei Michael Ber Weissmandl, decanul Fundaţiei Nitra Yeshiva, fundaţie a cărei activitate este închinată cercetării istorice a perioadei 1942-1945. Reiese că faimosul proces de la Nürenberg, dacă nu s-ar fi întemeiat strict pe dreptatea omenească, ar fi trebuit să judece şi să condamne nu doar pe făptaşii fizici ai odioaselor crime, adică pe nazişti, ci şi pe autorii lor morali, printre care se numără, spre exemplu, şi Papa Romei din epoca respectivă, responsabil pentru incredibila crimă de a fi asasinat 80.000 de sârbi cu binecuvântările odiosului cardinal criminal al Croaţiei, Aluisio Stepinaţ, recent „canonizat” de Vatican.

Prin urmare, nu accept acuzaţia de antisemitism pe care lobby-ul sionist mondial a reuşit în mod ingenios să mi-o atribuie răstălmăcind cuvintele mele. Eu nu am făcut decât să prezint adevărul faptelor reale pe care de zeci de ani compatrioţii lor, evreii ortodocşi, îl denunţă. Nutresc sentimente de profundă dragoste şi preţuire faţă de poporul israelitean, aşa cum sunt dator faţă de oricare popor al lumii în calitatea mea de membru al Bisericii nedespărţite a lui Hristos. Sunt antisionist, dar nu antisemit, ca unul care combate înţelegerea – înşelătoare şi neconfirmată – a lumii şi a vieţii prin perspectiva luciferismului tragic şi inacceptabil, care se propagă prin intermediul lojilor masonice din fiecare ţară, anexe ale sionismului internaţional, unde, în spatele elementelor cifrate ale divinităţii masonice, Marele Arhitect al Universului, se ascunde Lucifer, aşa cum reiese din bibliografia de circuit închis a lojilor. Acelaşi lucru rezultă şi din textul „Şapte cuvântări la gradul al 18-lea” al domnului Kostis Melissaropoulos, care de mai bine de 30 de ani este directorul publicaţiilor teosofico-masonice Ilissos şi Pythagoras. Acelaşi lucru l-am demonstrat şi eu în alte texte ale mele date publicităţii, precum şi în cererea rămasă fără răspuns adresată Ministrului competent al Economiei, domnului Gheorghios Papakonstantinou, prin care am solicitat dizolvarea, întru totul conformă legii, a lojilor masonice care funcţionează sub masca fundaţiilor filantropice, pentru motivul că în realitate sunt temple de cult şi de iniţiere în luciferism. Această cerere urmează să fie rejudecată de către Consiliul de Stat.

Dependenţa absolută a lojilor masonice de sionismul internaţional a fost dovedită cu documente incontestabile de jurnalistul Kostas Tsaroukas – un luptător fervent împotriva acestor fenomene – în cartea sa Η Μασονία στην Ελλάδα (Masoneria în Grecia) pe care o prefaţează rectorul Facultăţii de Jurnalism, Serafim Phyntanidis, şi în care se dovedeşte că toate lojile din lume sunt subordonate supralojii sioniste Benen Berith (Marele Stejar) cu sediul în Statele Unite şi care îşi are filiala elenă în zona Pieţii Syntagma.

Dictatura economică mondială care încearcă să se impună s-a dovedit a fi în strânsă legătură cu supraloja Bildenberg, o pârghie politică a sionismului internaţional. Vezi informaţiile afişate pe site-urile:

http://powerstructureresearch.wordpress.com/2009/05/27/das-institutionelle-netzwerk-der-bilderberg-gruppe

http://blogpoliteia.wordpress.com/2009/05/28/machtstruktur-mapping-1-das-institutionelle-netzwerk-der-bilderberg-gruppe/#comment-511,

informaţii pe care le-a republicat periodicul Nexus în iunie 2010 şi în care se prezintă cu pregnanţă această urzeală de coşmar şi incredibilă care acoperă întreaga lume, acest absolutism economic prin care se doreşte strangularea libertăţilor democratice ale popoarelor.

Răspunzând reprezentantului guvernamental, subsecretarului de stat, domnul Petalotis, pun ca simplu cetăţean următoarele întrebări: De ce Banca Europeană împrumută cu o dobândă de 1,1 %, iar grupul băncilor proprietăţii sioniste ne acordă azi împrumuturi cu dobânda cămătărească de 6%? Cine împiedică unirea politică şi economică – esenţială! – a Europei cu marea Federaţie Rusă? Cine împiedică de fapt emiterea echivalentului monedei europene, obligându-l pe primul-ministru să recurgă la strângerea a 1.000.000 de semnături ale cetăţenilor europeni? Cine subminează posibilitatea Greciei de a deveni un nod energetic, cine a anulat acordul asupra conductei Bourkas-Alexandropolis şi cine a refuzat solicitarea guvernelor elene de a se aplica Dreptul Internaţional Maritim, încorporat în Dreptul European, prin care Grecia ar trebui declarată zonă exclusivă de exploatare economică pentru a putea valorifica uriaşele resurse maritime ale ţării. Ar deveni astfel protagonistă în politica energetică a Europei pentru decenii bune de acum înainte şi asta ar conduce-o la eliberarea din captivitatea FMI. De ce nu concesionăm o bază navală flotei ruseşti, ca să anihilăm ameninţarea turcească şi să respingem revendicarea ridicolă a acestei ţări vecine de a participa la exploatarea Mării Egee, precum şi aceea de dominaţie asupra unei jumătăţi a aceleiaşi Mări Egee până la meridianul 25? De ce nu trecem imediat la extragerea uriaşei noastre bogăţii naţionale din Nordul Greciei în aur, uraniu, osmiu şi argint, după cum propun Konstantinos Papastefanou, profesor de fizică nucleară, şi Vasilios Papagheorghiou, profesor de chimie, din cadrul Universităţii Aristotel din Tesalonic, care demonstrează ştiinţific faptul că suntem cea mai bogată ţară din Uniunea Europeană în ce priveşte resursele minerale? Şi, în sfârşit, ce a dorit să spună domnul prim-ministru referindu-se la necesitatea guvernării economice mondiale?

În faţa declaraţiei agresive a noului conducător al partiduleţului, supun atenţiei cu toată politeţea următoarea întrebare: cum de supraloja Bilderberg, întrunită în 1993 la hotel Asteras din Vouliagmenas, cu participarea aceloraşi persoane la care m-am referit în emisiunea menţionată, a profeţit prin gura Ministrului de Externe de atunci al SUA, domnul Cristofer, în toiul deplinei acalmii pe scena noastră politică, căderea guvernului elen care urma să aibă loc peste trei luni? Să fie întrebat asupra acestei chestiuni fostul prim-ministru, domnul Konstantinos Mitsotakis, acest Nestorie (ereziarhul) al politicii.

Şi, în sfârşit, răspunzând articolului din ziarul Το Βήμα της Κυριακής (Tribuna de Duminică) din 2.01.2010 cu titlul „Un taliban din Pireu”, îl sfătuiesc cu bunăcuviinţă pe proprietarul ziarului, domnul Psyharis, să vegheze asupra credibilităţii ziarului său şi să fie atent cu redactorii săi, ca nu cumva să se ajungă şi la închiderea ziarului Tribuna de Duminică, aşa cum s-a întâmplat cu cotidianul Το Βήμα (Tribuna). Cu atât mai mult cu cât în ziarul Βηματοδότης (Stimulator) de duminică 13.06.2010 s-au publicat următoarele:

„Domnul Gheorghios Papakonstantinou este singurul politician grec care a participat la reuniunea din acest an a clubului Bildenberg care a avut loc în Spania. Ceilalţi doi greci au fost preşedintele Coca-Cola, domnul G. David, şi preşedintele Eliamep, domnul L. Tsoukalis. «Discuţiile cu uşile închise» au avut ca temă criza mondială şi, cu siguranţă, şi Grecia. Dintre celebrităţile străine care s-au remarcat menţionăm: primul-ministru al Spaniei, domnul Jose Luis Zapatero, domnul comisar J. Almunia, şeful băncii Deutsche Bank, domnul Josef Ackermann, preşedintele Microsoft, Bill Gates, istoricul Niall Ferguson, trimisul special în Pakistan şi Afganistan, domnul Richard Holbrook, fostul Ministru al Economiei SUA, domnul Robert Rubin şi şeful Consiliului Experţilor în Probleme Economice al preşedintelui Obama, domnul Lawrence Summers. Şi, desigur, nici o întâlnire secretă nu este cu adevărat secretă fără participarea domnului Henry Kissinger. Ce le-a spus domnul Papakonstantinou tuturor acestora? «Aş putea să îţi spun, dar apoi ar trebui să te omor!» a răspuns cu binecunoscutul său zâmbet enigmatic domnul Papakonstantinou unui colaborator al meu care a îndrăznit să îl întrebe. Care ar putea fi secretul mortal? Sper să nu fie ceva legat de viitorul economiei”.

Toate acestea adeveresc referirile pe care le-am făcut.

Şi un răspuns datorat cercurilor bisericeşti cunoscute care s-au precipitat să sprijine cu neruşinare această conspiraţie mondială satanică. Sunt curios să aflu ce intenţionează să răspundă Ziditorului Bisericii, Domnului nostru, atunci când se vor afla înaintea Lui ca să dea seama pentru felul în care au chivernisit via Sa, când El le va pune înainte Talmudul, Kabala şi paraliteratura rabinică, prin care în chip nemilos şi mârşav este acoperit de ocări. „Cel ce cearcă inimile şi rărunchii” (Ps. 7, 9), Domnul, oare va accepta bâlbele lor despre teoria iubirii[1] şi pseudoumanism?

Şi o declaraţie pentru oricine este interesat: ierarhii Bisericii Ortodoxe a lui Hristos, nedespărţite şi neschimbate, nu abdică atunci când e vorba de teme ale credinţei, ci aleg să moară fie în exil, fie pe eşafod.

+ Serafim, Mitropolitul Pireului

sursa: Ὀρτοδόξος Τύπος, nr. 1862, 14.01.2011, p.5.

http://aktines.blogspot.com/2011/01/blog-post5586.html

Traducere Mihail Ilie
SURSA: http://graiulortodox.wordpress.com/

[1] Autorul foloseşte termenul de αγαπολογία care s-ar reda în română prin … iubirologie. Îi vom spune „teoria iubirii”, prin care teologii ortodocşi, adepţi ai ecumenismului, susţin direct sau indirect că în numele iubirii se poate trece cu vederea adevărul dogmatic în relaţiile interreligioase şi intercreştine. (n.tr.)

Sursa : Pelerin ortodox

Cum cheamă Dumnezeu pe oameni

2011-01-09T22:51:00.001+02:00

de Ieromonah Arsenie Boca

1. Prin glasul tainic al conştiinţei

2. Prin glasul din afară al slugilor Sale (preoţii)

3. Certându-i cu necazuri şi toată strâmtorarea: beteşuguri, pagube;

4. Cu bătaia războaielor, cutremure, foamete.

5. Cu pustiirea anarhiei, sau viforul morţii peste toţi oamenii de pe faţa pământului: timp nu va mai fi (Apocalipsă 10,6). Ci cei ce vor pomeni măcar numele lui Dumnezeu, se vor mântui şi aceia (Ioil 3,5; Faptele Apostolilor 2, 21).

6. Chinurile din urmă de la Antihrist care va chinui pe oameni prin draci;

7. A Doua Venire a Mântuitorului; Dumnezeu Însuşi îi va chema pe oameni şi pe morţii din morminte, în chip înfricoşat la Judecata din urmă. Atunci mulţi ar vrea să moară însă nu mai pot, ci vor trebui să-şi primească plata veşnică (Matei 25,31+46).

Prin urmare, pe măsură ce cheamă Dumnezeu pe oameni şi oamenii nu se desfac de rele, pe aceeaşi măsură vin pedepse tot mai mari peste biata lume. Cheamă Dumnezeu pe oameni la Pocăinţă căci numai aşa se vor cunoaşte pe sine şi pe Dumnezeu. Caută Dumnezeu pe oameni să-i scrie în CARTEA VIEŢII VEŞNICE "Iar viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, Dumnezeule cel veşnic şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis Lumină în lume…”(Ioan 17,3).

Iar slugile Sale, glasurile de dimineaţă ale fiecărei vremi, (la Acelaşi) cheamă pe oameni, la Hristos cel răstignit. Ca tot cel ce crede şi face poruncile Lui, să nu piară ci să aibă viaţă de veci.

Căci: Nu este alt nume în Cer sau pe pământ în care să ne mântuim, decât piatra din marginea unghiului: Hristos Fiul lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 4,12). Prin El ne cheamă Dumnezeu iar acum ne-o strigă cu tunul (Faptele Apostolilor 3,19). Fericit cine ascultă şi înţelege ce aude…glasul de dimineaţă…

8. Atunci va veni pe văzutele (Luca 17,20; 18,8; 21).

Congresul european evreiesc cere guvernului grec pedepsirea iar Bisericii Ortodoxe a Greciei indepartarea imediata a Mitropolitului Serafim de Pireu

2010-12-27T01:15:00.008+02:00

Va mai amintiti? Mitropolitul Serafim de Pireu despre GUVERNUL MONDIAL, luciferism, Rothschild, Rockefeller, Soros … VREAU SA AUD UN IERARH ROMAN VORBIND ASEMENEA

Iata si reactia. Citez din articolul Sionistii au luat foc in urma acuzelor aduse de IPS Serafim de Pireu, pe baza Protocoalelor inteleptilor Sionului:

In urma unei emisiuni la un post tv (suna cunoscut, nu? vezi cazul Eugeniei Voda), in care Mitropolitul Serafim de Pireu acuza pe jidovi pentru criza mondiala planificata, ca parte a planului sionist de subjugare a lumii, capii iudeomasoneriei fac presiuni de inlaturare a Mitropolitului din functia sa. Vom asista oare la un alt caz de tradare, ca a celui in care episcopul Artemie din Serbia a fost caterisit de sinodul talharesc condus de patriarhul ecumenist Irineu?

Iata si reactia sionistilor

Interventie brutala a factorilor evreiesti în tara noastra

“Chemam Guvernul grec sa aplice legile impotriva unor astfel de discursuri – pline de ura, iar pe conducatorii Bisericii Ortodoxe a Greciei sa indepărteze imediat aceasta persoana din postul sau”. Cuvintele de mai sus apartin presedintelui „Congresului evreiesc european”, Moshe Kantor si se refera la Mitropolitul Serafim de Pireu, care, dupa cum se pare, a ajuns in epicentrul sionismului international pentru declaratiile sale la un post de televiziune, in legatura cu criza economica, dar si pentru opiniile sale despre eforturile care se fac pentru distrugerea familiei si, în consecinta a statelor nationale…

(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”)
sursa : http://www.augoustinos-kantiotis.gr

Comentariu saccsiv:

Mitropolitul nu e in rand cu lumea:

Articolul zilei (23.02.2009): MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU: “Ecumenistilor si tuturor ereticilor, ANATEMA!”

Scrisoarea Mitropolitului Serafim de Pireu către Mitropolitul Ieremia de Gortina

Sa-i rasplateasca bunul Dumnezeu. Sa ne rugam pentru el si sa-i facem cunoscuti pe cei ca dansul. E diferenta mare intre acestia si altii:

Video: PATRIARHUL SERBIEI aprinde lumanari la CELEBRAREA EVREIASCA HANUKA. Canonul 71 Apostolic: „SA SE AFURISEASCA”. Ce inseamna afurisirea? ATENTIE MARE: “Daca cineva, se va ruga impreuna cu cel afurisit, sa fie afurisit si el”

VIDEO (si transcriptul): Patriarhul Ecumenic Bartolomeu la Park East Synagogue din New York

Cat despre reactia presedintelui „Congresului evreiesc european”, nu ne miram:

Comisia Europeana hotaraste: E LEGALA NEGAREA GENOCIDULUI COMUNIST. Centrul Simon Wiesenthal: HOLOCAUSTUL NU SE COMPARA CU CRIMELE COMUNISTILOR, CACI RUSII I-AU ELIBERAT PE EVREII DIN LAGARE …

Sa vedem insa ce va face Sinodul Bisericii Ortodoxe a Greciei si autoritatile grecesti.

Sursa: Saccsiv's Weblog

Alte referinţe:

Apologeticum: Cazul mitropolitului Serafim de Pireu. Acuzele de anti-sionism nu sunt tot una cu acuzele de anti-semitism

Mitropolotul Sefafim de Pireu a dat în vileag pe postul TV Mega din Grecia modul de lucru şi planurile satanice ale sionismului internaţional

2010-12-27T01:13:00.007+02:00

Serafim de Pireu: “Adolf Hitler a fost un instrument al sionismului mondial finanţat de către evreul Rotschild”

Mitropolitul Serafim de Pireu

Mitropolitul Serafim al Pireului a declarat pe postul de televiziune “Mega TV” că există o conspiraţie pentru a subjuga Grecia. Acesta a susţinut că evreii sunt de vină pentru criza economică din Grecia şi de fapt, din întreaga lume.

Mai mult, există o conspiraţie a bancherilor evrei care au ca scop distrugerea Greciei şi a Bisericii ortodoxe. Tot conspiraţia sionistă încearcă să distrugă familia, promovand monoparentalismul şi căsătoriile între homosexuali.

Adolf Hitler a fost organul sionismului internaţional si a fost finanţat de Rotschild cu scopul unic de a-i convinge pe evrei să plece din Europa şi să coboare în Israel ca să înfiinţeze Noul Imperiu . El a adăugat că bancherii evrei ca: Rockefeller, Rothschild şi Soros au controlul sistemului bancar internaţional care controleaza globalizarea.

Aceste declaraţii au fost făcute în direct la televizor de Serafim, invitat la o dezbatere despre criza economică şi protestele din Grecia.

Cititi va rog si:

CONGRESUL EVREIESC EUROPEAN cere guvernului grec PEDEPSIREA iar Bisericii Ortodoxe a Greciei INDEPARTAREA IMEDIATA a Mitropolitului SERAFIM DE PIREU caci a vorbit despre GUVERNUL MONDIAL, luciferism, Rothschild, Rockefeller, Soros …

NAZISMUL (partea 2): finantatorii si sustinatorii national-socialismului

Sursa: Ortodox liber via Saccsiv

Veniţi cu toţii la Tismana - Prăznuirea Sfântului Nicodim Cel Sfinţit

2010-12-26T13:38:00.002+02:00

Părintele Arsenie Boca - Cugetări la Naşterea Domnului

2010-12-24T16:09:00.002+02:00

Nici frică nimicitoare, nici răzvrătire; nici prăvălire apocaliptică, nici explozie necumpănită, ci mirare plină de sfială, înfiorare plină de smerenie, bucurie senină, a unei intimităţi negrăite.

Iată îngerii cerului vestesc făpturii minunea: astăzi Dumnezeu S-a pogorât pe pământ.

Nu în vijelie distrugătoare, nici în tunetul nimicitor al mâniei Sale. Nu în prezenţa atotputerniciei, nici în focul mistuitor care topeşte zidirea. Astăzi cerul se uneşte cu pământul, nemărginirea se toarnă în mărginire, veşnicia se îmbracă cu vremelnicia, atotputernicia se îmbracă cu neputinţa, Cel nevăzut e purtat în braţe de o fecioară.

Astăzi, Cel ce se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină, se învăluie întru smerenie, Cel ce cuprinde cu palma marginile lumii, se face prunc; Cel ce împodobeşte cerul cu stele, se culcă într-o iesle de dobitoace.

- Locul cel mai curat pe care L-a găsit pe pământ.

Din Betleem, spunea profetul, trebuia “să vină Acela a cărui obârşie se suie până la vremuri străvechi, până în zilele veşniciei, e dintru început, din zielele veşniciei” (Miheia 5,1).

A lăsat tronul cerului pentru un staul şi vecinătatea îngerilor luminii, pentru vitele din grajd.

- Cea mai aspră mustrare a trufiei omeneşti.

Astăzi s-a despicat istoria omenirii în două şi se începe cu numărătoare timpului, în amândouă sensurile lui: spre începutul timpului şi spre sfârşitul lui.

Încă de la Naştere Iisus e începutul şi sfărşitul istoriei.

Naşterea lui Iisus în istorie cumpăneşte timpul între început şi sfărşit.

Naşterea lui Iisus a produs în Ierusalim tulburarea lui Irod şi a tot Ierusalimul. Deci cei ce erau datori să-L primească s-au arătat ostili chiar şi numai naşterii Sale. Drept aceea Irod pune gând să-l omoare.

Aceştia erau ai Săi, între care a venit.

Păgânii se poartă cu totul altfel. Cei trei înţelepţi magi ai răsăritului, vin ca la un împărat şi-şi aduc darurile, dar la Betleem găsesc că Pruncul e mai mult decât un împărat, e şi Dumnezeu totodată.

De aceea îşi schimbă planul darurilor.

Principii răsăritului Îi depun aur la picioare, în semn de dajdie, ca unui împărat peste ei. În calitate de preoţi îi aduc smirnă şi tămâie, ca jertfă adevăratului Dumnezeu. Dacă pe jidovi i-a cutremurat şi înspăimântat Naşterea Mântuitorului şi I s-au arătat duşmani, reprezentanţii păgânismului, nu numai că se bucură de Naşterea Lui, dar i se închină ca unui Împărat şi Dumnezeu.

Principii aceia au călătorit depărtări mari şi cu primejdii ca să-L vadă pe Iisus: astăzi creştinii nu mai ostenesc nici până la Biserică.

Alte recomandări:

Argumentele lui Dumnezeu

2010-12-24T16:05:00.003+02:00

de Părintele Arsenie Boca

În cele mai sărăcăcioase condiţii S-a născut Împăratul păcii, Iisus Hristos. De 20 de secole se prăznuieşte această naştere. Nici unui alt împărat nu i se preznuieşte data naşterii, mai mult decât în decursul vieţii sale. Simplă cumpăna acestui fapt dovedeşte că, Cel ce S-a născut acum 2000 de ani, e mai mult decât un împărat şi om.

În vremea vieţii Sale pământeşti nu I S-a prăznuit naşterea decât o singură dată: la naştere. Iarăşi ceva deosebit decât în viaţa mai-marilor pământului Au venit: păstorii – oameni simpli – vestiţi de îngeri, şi o delegaţie simbolică, din stăpânitorii, înţelepţii şi astronomii răsăritului. Aceştia Îi trec lui Iisus – prin darurile lor, prin semnificaţia darurilor lor, aceştia Îi trec Noului Născut, atribuţiile lor de regi, înţelepţi şi preoţi.

Deci, de la această semnificativă delegaţie începând, Noul Născut a şi fost luat la ochi.

- Mai întâi de Irod, apoi de preoţii lui Israel şi pe urmă de “înţelepţii” veacului acestuia.

Omul cel mai puternic de pe lume, pacea întruchipată, Omul care a refuzat să fie Împărat (Ioan 6, 15). Şi-a stârnit împotrivă aproape pe toţi împăraţii pământului. Iisus, iubirea întrupată, Şi-a stârnit împotrivă vulcani de ură. Iisus, înţelepciunea neajunsă, a ajuns mutilat la nesfârşit de prostia omenească.

Toţi s-au izbit de Iisus.

Toţi şi-au adus comorile structurii lor şi I le-au adus, sau I le-au zvârlit în faţă: coroane de spini, cuptoare aprinse, grătare înroşite, suliţele răutăţii, piroanele şi unghiile de fier înfipte cu ură epileptică în trupul sfinţilor de-a lungul istoriei, sunt tot atâtea mărturii ulterioare, mărturii istorice, că Iisus e o permanenţă istorică, un contemporan al tuturor oamenilor.

Iisus e Cineva de care nu poţi să nu te izbeşti. El e argumentul suprem al existenţei lui Dumnezeu. În El evidenţa divină e fapt de simplitate absolută.

Declaraţia de presă a IPS Bartolomeu cu ocazia Crăciunului 2010

2010-12-24T15:15:00.005+02:00

Cu regretul că unele probleme de sănătate nu imi vor permite să vă primesc in resedinta mea pentru traditionalul Mesaj de Crăciun, Vă trimit alăturat textul Declaratiei mele de presă, impreună cu cele mai cordiale felicitări de sfintele Sărbători si urarea de La multi ani! In vremea Vechiului Testament, sub domnia lui Iosia, a fost descoperită in templu cartea Deuteronomului, adică Legea dată de Dumnezeu lui Moise. Iar regele, după ce a citit-o, si-a dat seama cu durere de enorma distantă ce se produsese intre poruncile lui Dumnezeu si comportamentul poporului pe care el, regele, il cârmuia. Asa s-a hotărât să stârpească idolatria si relele moravuri, restaurând ordinea morală in societate.

Asa s-ar cuveni să fie si-n zilele noastre: Biblia din Parlament ar trebui să existe nu doar ca obiect in fata căruia demnitarii isi depun jurământul, ci si ca indreptar pentru legile pe care acestia le plănuiesc, le votează si le promulgă. Dacă ei ar deschide Biblia numai câteva pagini, atunci in tara noastră nu ar mai exista acte normative menite să legifereze sau să permită pornografia, prostitutia, homosexualitatea, concubinajul, practici care nu sunt altceva decât tot atâtea căi deschise spre dezintegrarea familiei si disolutia societătii. E inadmisibil să juri cu mâna pe Biblie si să faci legi impotriva Bibliei! De aceea ne vom ruga neincetat pentru ei, alesii nostri, pentru ca Dumnezeu să le lumineze mintea si să le incline inima doar spre ceea ce este drept, bun si de folos acestui popor, asa cum a făcut, pe vremuri, regele Iosia.

Până atunci ii rog fierbinte pe părinti să aibă grijă de copiii lor. Stiu că avem multe familii adevărate, cu părinti iubitori si copii cuminti. Dar tocmai de aceea vă rog si vă indemn, părintilor, să fiti veghetori, ca nu cumva copiii vostri buni să incapă pe mâna celor ce-i strică, sau să aibă la indemână ceva ce le poate intina fiinta. Nu-i lăsati doar pe seama scolii, căci intr’o scoală pot exista programe perverse sau o directoare care, in schimbul câtorva cadouri ieftine, le permite traficantilor să-si etaleze scârboasele mărfuri in văzul copiilor. Ajutati-vă odraslele să invete cu drag si să se poarte frumos! Cutremurati-vă de familiile destrămate si de copiii lor rămasi pe drumuri, bântuiti de mizerie si de vicii precoce. Oferiti le pruncilor vostri mai putin televizor si mai multă lectură: din cărtile frumoase si, pe cât se poate, pagini alese din Sfintele Scripturi. Eu cunosc un copil care a citit Biblia, in intregime, la vârsta de zece ani; nu e important ce si cât a inteles, ci faptul in sine că a citit-o si n’a uitat-o. Faceti din Fiul Mariei un prieten al copiilor vostri; si fiti siguri că Pruncul Iisus vă va surâde din iesle, iar Copilul Iisus va merge spre Nazaret tinându-vă de mână.

† BARTOLOMEU

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului,

Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului

Sursa: Theologhia

Colinde - Corul Maicilor de la Mânăstirea Diaconeşti

2010-12-24T11:50:00.005+02:00

La Viflaim S-a nascut

Colinda'ne Doamne

Noaptea Sfanta de Ajun

Veniti cu totii

Colindam sub cer

La plinirea vremii

Domnul pe pamant S-a nascut

Oaspeţi cu azur în gene

O, preafrumoasa pustie

Daniil Sihastrul (Andrei Ciurunga)

Alte recomandări:

Grupul Evloghia - Colinde

2010-12-24T11:32:00.005+02:00

Colind bizantin

Trei crai de la rasarit

Dumnezeu Preasfantul

Sus boieri nu mai dormiti

La poarta la Stefan Voda

Câteva cunoştinţe pe scurt cu privire la convieţuirea în căsătorie

2010-12-23T18:42:00.016+02:00

de Ieromonah Arsenie Boca

Cunoştinţele acestea urmăresc ideea de responsabilitate a căsătoriţilor faţă de Legea divină, înscrisă în fire, sub formă de instinct. Şi mai urmăresc urmărirea ideii de păcat, idee care a început să fie neclară în mintea multora.

Începem cu aceasta: păcatul este o conspiraţie a minţii omului cu diavolul, împotriva Legii lui Dumnezeu.

Cu această definire, de lucru, înţelegem dintr-o dată cum că numai Iisus a fost fără de păcat. Adică singur El a refuzat orice idee diabolică din mintea şi viaţa şi faptele Sale.

Voi, ca tineri începători ai vieţii, sunteţi poate, ispitiţi de ideea că: tinerii fiind, de ce să începeţi cu copiii din primul an; să ne mai distrăm puţin şi avem vreme şi de copii.

Cu acest gând, dacă-l luaţi de bun, vă deschideţi calea către păcat şi către tot felul de necazuri, care vin matematic. Ca să n-o luaţi rău de la început – că n-aveţi cum sfârşi bine – e recomandabil s-o luaţi bine de la început şi să vă precizaţi poziţia sufletească faţă de roadele binecuvântate de Biserică ale Cununiei, copiii. Ei sunt şi roadele dragostei.

Evitarea roadelor nu e dragoste ci crimă. Căutarea plăcerii numai, cu evitarea rostului firesc al instinctului, e viciu şi păcat. Şi se pedepseşte de Legea care vede toate ale omului.

Deci dacă nu sunteţi bine lămuriţi de la început către bine, foarte uşor vă treziţi în greşeli de convieţuire, de unde vin apoi un cârd întreg de necazuri şi nenorociri de care nu vă poate scăpa nimeni.

Cu divorţ nu scapi de greşelile făcute. Acestea te urmăresc în alte căsătorii sau în orice altă direcţie ai lua-o.

Nu te scapă nici rugăciunile.

Spovedania doar te pune în temă cu vinovăţiile tale faţă de “hotarele Legii” de la Cununie pe care le-ai călcat şi-ţi dă iertarea lui Dumnezeu pentru neştiinţă, dacă aceasta a fost, sau pentru neputinţă dacă aceasta este, şi-ţi dă puterea şi răbdarea ispăşirii, dacă te îndrepţi ca şi convieţuire.

Dumnezeu iartă (dacă Îi ceri aceasta prin spovedanie), dar nepedepsit, neispăşit nimic nu lasă. Aşa scrie în Carte (Naum 1,3)

Iată acum o descriere sumară a greşelilor de convieţuire, şi, legat de ele, urmările lor inevitabile care te aşteaptă în faţă şi ţi se aşează în braţe. Iar dacă aşa stau lucrurile, şi practica pe teren aşa confirmă, atunci măsura preventivă e cea mai bună. E singura minune posibilă, şi, la îndemâna tuturor.

În convieţuirea căsătorească nu-i bun nici abuzul, nici refuzul.

Abuzul atinge pe soţ, refuzul atinge pe soaţă şi pe soţ. Cum aceasta ? Aşa-i făcut omul de (către) Dumnezeu: bărbat şi femeie: un singur trup. Cu cunoştinţele contemporane de biologie, de endocrinologie şi neurologie putem înţelege clar acest lucru.

Sistemul nostru nervos, ca să servească solicitările vieţii în bune condiţiuni, are nevoie de o bună şi corectă funcţionare a glandelor noastre endocrine. Glandele acestea sunt înşirate în număr de 7-8 (depinde cum sunt numărate) pe toată verticala staturii noastre. Două sunt în cap – responsabile cu comenzile şi cu modul de funcţionare al tuturor celorlalte. Acestea din cap sunt sensibile, adică lucrează în consonanţă cu concepţia ta de viaţă, în care te integrezi trup şi suflet.

Pentru o clarificare pe scurt a rosturilor acestor două glande din cap, ca să funcţioneze într-un mod sau să funcţioneze într-un alt mod, e destul să dau de exemplificare două concepţii de viaţă diametral opuse: într-un fel vor lucra aceste glande de comandă asupra tuturor celorlalte glande din subordine când te integrezi în turma lui Epicur şi altfel vor conduce iconomia ta endocrină, când te integrezi în turma lui Hristos.

Sărim peste celelalte glande de pe verticala omenească şi ne oprim puţin la cele sexuale. Aci-i aci. Aci au fost lăsaţi oamenii fără nici o cunoştinţă exactă. Ba li s-au spus multe minciuni şi fiecare a fost lăsat în banii lui, cu greşelile şi ereziile sale.

S-o luăm, fugitiv, cu puţină biochimie endocrină. Sexele - bărbat şi femeie – se caută la maturizare unul pe altul, trecând peste orice bariere ale oricui. Totuşi e bună, şi foarte bună chiar, şi puţină minte şi cât de cât cunoştinţă pozitivă a faptului acestuia, a continuităţii vieţii. Constituţional, natura bărbătească are o glandă în plus faţă de femeie: prostata. Aceasta spune foarte importannte lucruri în economia vieţii şi în interpretarea corectă a foarte multor necazuri ivite în familie.

Tot pentru clarificare trebuie spus şi numele produselor de biosinteză ale glandelor: hormonii. Aceştia sunt substanţe de biosinteză, produse de glande, şi vărsate în circuitul mediului intern al sângelui, cu ajutorul căruia circulă prin tot organismul, cu activitatea şi activarea sistemului nervos, deci a tuturor organelor, în scopul de a menţine organismul întreg în bune condiţii de viaţă, internă si externă.

Iată din tainele prostatei:

Aceasta sintetizează săruri ale acidului glutamic. Acestea sunt substanţe absolut necesare sistemului nervos atât al bărbatului, cât şi sistemului nervos al femeii. Dar nu le prepară decât bărbatul.

Aici e explicaţia fundamental-biologică în temeiul căreia femeia e atânătoare de bărbat. Fără substanţele lui endocrine ea regresează nervos, mintal etc. Aci începe să se înţeleagă de ce au urmări nefaste şi abuzul şi refuzul.

Dacă aceste substanţe, extrem de valoroase pentru iconomia vieţii în bune condiţii ale sistemului nervos, sunt risipite pe plăcere – de care nu te mai saturi – atunci încep să apară urmările. Abuzul păgubeşte pe bărbat de necesarul de substanţe glutamice sistemului său nervos (15 miliarde de neuroni) şi încep fenomene de carenţă nervoasă, care pot ajunge până la slăbirea totală a funcţiilor mintale. S-au văzut atare cazuri de tâmpire a minţii şi a pierderii totale a memoriei fără să fie şi alte boli în organism. Respectivul era suprasolicitat, iar el s-a predat. Urmările sociale se înţeleg.

Refuzul păgubeşte pe femeie. Unul din refuzurile obişnuite este acela “întemeiat” pe stăvilirea numărului de copii. Modalitatea aceasta e viciul “onaniei cu femeie”. Păgubesc amândoi – pagubă biologică care se resimte în sănătatea amândorura.

Minţirea, trişarea, ferirea, unul şi acelaşi viciu, duce în mod normal la o nervozitate şi la o nemulţumire unul de altul, pe care natura, în nevinovăţia ei caută să o remedieze. – Şi cum o remediază ? – căutând fiecare din părţi alt partener, care să nu falsifice convieţuirea. În fond e o rezolvare greşiţă, vinovată faţă de unitatea de dragoste a Tainei Căsătoriei.

Deci, dacă o femeie greşeşte cu altcineva, de vină e trişarea lor, “ferirea” soţului care o impinge la gestul căutării pe altcineva, care să fie corect cu natura. În majoritatea cazurilor de “necredinţă” a femeii e de vină soţul, că nu şi-a umplut casa de copii.

Deci, cine fuge de copii, fuge de răspundere. Şi unde fuge ? – În iresponsabilitate ! Când însă îţi iei răspunderea de a rodi copii, Stăpânul vieţii îţi va ajuta să ai şi ce le da de mâncare şi-ţi va asigura şi cinstea căsniciei.

Deci nici abuzul, nici refuzul, ci o dreaptă socoteală şi o convieţuire corectă.

Mai mult chiar. O altă constrângere de care trebuie ţinut seama e foliculina. Hormon feminin toxic şi cancerigen. Toxic la nivelul creierului, dând continui dureri de cap şi foarte intense. Cancerigen la nivelul sânului sau uterului (fibroane uterine). De creşterea acestui hormon nu este scăpare decât de la 3-4 sarcini în sus. Iar sarcinile (să fie) în mod normal, cum apar ele în mod natural.

Această ordine normală şi naturală a sarcinilor e singura cale care asigură sănătatea copiilor. Salturile peste sarcini, lepădările de copii, indiferent cu ce metode şi motive, ating sănătatea copiilor următori – dacă mai vin. Dar chiar dacă nu mai vin alţii , Legea divină pedepseşte şi retroactiv pe cei făcuţi cronologic.

Aşadar în înseşi constituţia endocrină a femeii e pusă obligativitatea naşterii de mai mulţi copii. E chiar condiţia de mântuire a femeii, după cum i-a descoperit Dumnezeu Sfântului Pavel aceasta (I Timotei 2,15).

În cazul viciului, sau al greşelilor de convieţuire, apariţia cancerului care ucide soţia se răstoarnă iarăşi în răspunderea soţului. Soţul care nu vrea copii nu trebuie luat: e un criminal camuflat al soţiei sale. Nu e din turma lui Hristos.

Abia de la 3-4 copii în sus, făcuţi în ordinea normală în care apar, se neutralizează acţiunea toxică şi cancerigenă a foliculinei.

Terenul confirmă aceasta. Sunt mame cu 10-12 copii făcuţi, care trăiesc şi ajung la vârsta de 80 de ani sănătoase, în destulă putere, fără să le doară capul sau să fi fost bolnave. Femeile mai pătimesc şi de crizele climacterium-ului (menopauza) de pe la 50-52 de ani. Când viaţa lor de până aci a fost corectă şi conformă cu natura, tulburările acestea trec aproape neobservate. Echilibrul endocrin e asigurat de normalitatea convieţuirii şi a roadelor făcute până aici.

În cazul viciilor de convieţuire, perioada aceasta e adevărata criză de nebunie. Nu mai pomenesc de reflexul normalităţii sau anormalităţii de convieţuire în sfera psihicului, care formează capitol aparte, cu o matematică mult mai complicată şi cu pedepse mult mai greu de evitat.

De asmenea nu pomenesc aci, decât în treacăt, reflexul purtării în genere, în codul genetic – deci în fondul ereditar al urmaşilor.

Totuşi nu mă pot abţine de a pomeni unul, care produce extrem de multe şi grele dificultăţi. Când soţul nu dă pace sarcinii (zice el că nu poate, sau nu vrea sau se declară stăpân autonom pe legile naturii), atunci copiii vin pe lume cu predispoziţii precoce de sexualitate. Aceasta îi face îndărătnici şi foarte greu educabili. Cu disciplina sunt certaţi (unii, genetic prezintă cromozomul criminalităţii, şi, chipurile, circumstanţă atenuantă în justiţie). Fug de la şcoală şi încep aventurile.

Deci tot în răspunderea soţului se soldează şi aceste necazuri.

Explicaţia biologică: au crescut în mediul uterin, hrăniţi de un sânge prea îmbibat cu testosteron, hormon sexual masculin.

Tot în treacăt pomenesc de acţiunea toxică a alcoolului. Dacă 6 gr. de alcool la litrul de sânge e capabil să sudeze o mulţime de spermatozoizi, câte doi, cap la cap, fără să le tulbure viaţa, atunci ce vom zice de beţivii notorii ?

Iată ce se întâmplă: aceşti monştri minusculi au două cozi, deci o capacitate dublă de mişcare. Ajunşi ca atare în organismul femeii, caută febril ovulul, până şi în trompe şi acolo o fecundează . Oul format, dar ne-la-locul lui, creşte altfel normal, dar trebuie extirpat cu trompă cu tot. Aşa se instalează sterilitatea, condiţia suficientă de dezechilibru, până la faze clinice. Iată ce pustiu de bine poate face băutura. Femeia, în cazul acesta, să prefere orice agresiune, numai sterilizarea şi dezechilibrul Nu!

Toxicitatea tutunului duce la cazuri de exces, sigur, (dar nimeni nu ştie gradul de vitalitate şi carenţă organică pe care o are sau ba) la atrofierea funcţională a gonadelor, prin monoxidul de carbon foarte toxic din sânge.

Alcoolismul, beţivitatea bunicilor, apare în nepoţi cu tulburări şi insuficienţe nervoase până la nivel de epilepsie.

Beţia e mare pacoste care se înscrie genetic în patrimoniul ereditar şi duce treptat, dar sigur, la degenerarea omului din neam în neam, duce la degenerarea neamului.

Răspunderile cresc considerabil.

Pre Tine Te Fericim

2010-12-19T22:31:00.001+02:00

Urâciunea pustiiri în locul cel sfânt sau Harry Potter din ziarul Patriarhiei

2010-12-18T01:39:00.008+02:00

Iarasi ziarul oficial al Patriarhiei ne mahneste cu un articol care n-are nici in clin, nici in maneca cu duhul ortodox. Lumina nu mai lumineaza in intuneric, ci, iaca, se infrateste cu el. Si e tarziu, si e noapte, si Harry Potter a devenit carte buna de cetit… Pai daca asa zice la gazeta, atunci asa o fi… Nu mai pot sa spun decat atat: Pacat, fratilor! (Laurentiu Dumitru)

++++++

Călătorie în lumea imaginației

Copiii noştri au crescut împreună cu eroii lui J.K. Rowling. Au visat, au zburat şi au atins stelele împreună cu ei şi acesta e cel mai mare merit al autoarei, de a le fi deschis poarta imaginaţiei.

Cu ani în urmă, am descoperit uimiţi un puşti cu ochelari care mergea la o şcoală diferită de şcolile obişnuite. O lume nouă, a vrăjitorilor, şi-a făcut loc în cea reală şi Harry Potter a devenit un fenomen. Băieţii se identificau cu eroul, fetele, cu Hermione. Părinţii au ţinut pasul cu greu în desişul evenimentelor şi al numelor, dar au meritul de a se fi străduit. Au cumpărat volumele groase, au fost tovarăşii copiilor lor în sala de cinema. Încet-încet, fenomenul i-a prins şi pe ei, şi atunci când copiii lor strigau “Expelliarmus”, agitând prin casă bagheta magică, nu-i mai îndemnau, ca în alte situaţii, să se potolească fiindcă îi deranjează pe vecini.

Dincolo de talisman e dragostea

De câteva zile rulează, la cinema, “Harry Potter şi talismanele morţii”. Cartea a fost lansată, în România, acum trei ani, de unde normalitatea nerăbdării fanilor. Personal, m-am aşteptat la mai multă acţiune. Poate că fiind împărţit în două, acest film acordă mai multă atenţie emoţiilor şi e, în comparaţie cu precedentele, mai static. Fiindcă dincolo de căutarea Horcruxurilor pentru a-l putea anihila pe Cap-de-Mort, în film e şi o căutare a dragostei, o descoperire a sentimentului care transformă camaraderia în competiţie, dar şi în gelozie puternică. Harry, Hermione şi Ron formează un trio unde sentimentele urâte se nasc din Horcruxul purtat pe rând la gât, trimitere mai mult sau mai puţin directă la răul pe care fiecare dintre noi îl poartă în el însuşi şi care ne poate deveni stăpân dacă nu ştim să fim mai puternici decât el.

Morală transparentă, dar necesară

Această penultimă parte a seriei este un film al adolescenţei şi al descoperirii iubirii. Al sfioşeniei şi al privirilor plecate, al îmbujorării şi al întrebărilor. Iar cei din sală, în marea lor majoritate, erau adolescenţi care crescuseră odată cu seria. Mulţi dintre ei au deschis prima carte cu ani în urmă, când Harry Potter era un puşti şi mulţi dintre ei au visat să devină scriitori faimoşi precum autoarea seriei. Harry Potter e fiecare dintre aceşti adolescenţi din sală şi fiecare dintre ei are de înfruntat un Cap-de-Mort. Luptă fiecare cu demonii din jur, dar atât timp cât o să aibă alături prieteni devotaţi va fi învingător. O morală transparentă, dar necesară în zilele noastre, când, iată, povestea lui Harry Potter se apropie de sfârşit. Harry Potter devine adult. O altă viaţă începe.

Tâmpenia de mai sus în care sunt elogiate autoarea cărţii Harry Potter şi creaţia ei, a apărut în ziarul "Lumina" care se zice a fi ziar al Patriarhiei.

În loc de concluzie:

"Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”.

(Părintele Arsenie Boca)

Sfatul Părintelui Paisie Aghioritul pentru Părintele Cleopa Ilie

2010-12-11T23:04:00.005+02:00

Părintele Cleopa a fost într-un pelerinaj în Sfântul Munte Athos, în 1977, cu actualul părinte stareţ, Victorin (stareţul Mânăstirii Sihăstria n.n.), cu părintele Ioanichie Bălan, cu părintele Bartolomeu Florea. Şi au mers la mai multe mănăstiri, printre care au fost şi la chilia părintelui Paisie Aghioritul, şi i-au cerut sfatul. Părintele Cleopa expres i-a cerut un sfat: „Părinte Paisie, vreau să vă întreb, aş vrea să rămân în Sfântul Munte, ce sfat îmi daţi?” Părintele Paisie era văzător cu duhul de atunci. Şi i-a spus (i-a spus pe nume!): „Părinte Cleopa, de vei rămâne în Sfântul Munte, vei fi o floare care se va adăuga la florile duhovniceşti ale Sfântului Munte Athos. Dar de vei merge în România – şi aşa să faci, să mergi! – vei fi considerat ca un apostol!” Acesta este un mare adevăr. Şi atunci, părintele Cleopa a ascultat, văzând că este chiar din gura lui Dumnezeu sfatul acela şi n-a rămas în Sfântul Munte, deşi avea mare dragoste de Sfântul Munte, pentru Maica Domnului... Îmi aduc aminte că părintele Cleopa, când vorbea de Maica Domnului, plângea. Avea lacrimi în ochi când zicea: „Maica Domnului este mama noastră şi ea ne mântuieşte”. Referitor la aceasta, îmi amintesc un episod din viaţa părintelui, spus de el către noi. Sfântul Apostol Pavel spunea aşa: „Ştiu un om ... care era fie în trup, fie în duh, a fost răpit în al treilea cer” –aceleaşi cuvinte le-a spus părintele Cleopa. Şi sigur ştim că Sfântul Apostol Pavel spunea despre sine acele cuvinte. Tot aşa şi părintele Cleopa vorbea: „Ştiu pe cineva, zice, că m-aţi întrebat de rugăciunea minţii, când se coboară în inimă... , ştiu pe cineva care a stors trei cămăşi de sudoare şi 14 batiste le-a stors de lacrimi...” A stat în acel extaz cam două ceasuri sau trei. Era într-o chilie pe unde era el retras, la Stulpicani, în zona Suceavei. Şi părintele Cleopa a văzut acolo, în camera aceea, o iconiţă. Era Măicuţa Domnului, şi un băieţel îi dădea nişte floricele Măicuţei Domnului. Aşa l-a cuprins pe părintele Cleopa o bucurie duhovnicească, că a început cu mintea să se roage şi atunci a spus că a coborât mintea în inimă şi a început să-i curgă lacrimile pe obraz. Timp de două sau trei ore n-au mai contenit lacrimile şi 14 batiste le-a stors de lacrimi, iar trei cămăşi a schimbat... A fost ca un foc, trupul lui era atunci într-o căldură duhovnicească, într-o fierbinţeală duhovnicească pe care o are numai un om care se roagă. Aceasta adevereşte că părintele a fost un mare rugător.

text de Mădălin Iacob

NO COMMENT - imaginile vorbesc de la sine !

2010-12-10T14:54:00.007+02:00

Pentru mai multe detalii vezi articolele pe aceeaşi temă:

FOTO: Pelerini la Mânăstirea Prislop la împlinirea a 21 de ani de la înveşnicirea Părintelui Arsenie Boca (28 nov 2010)

2010-12-10T00:48:00.001+02:00

Părintele Nicolae Tănase şi cei 328 de copii de la Valea Plopului prezentaţi la ştirile ProTV

2010-12-04T01:21:00.008+02:00

CUM PUTEM AJUTA ?

Fie ca este vorba de sprijinirea activitatilor desfasurate în centrele de la Valea Plopului, de editarea si difuzarea de materiale informative, de organizarea de conferinte si seminarii sau de alte programe, orice contributie va fi mult apreciata.

Pentru donatii/sponsorizari în bani, datele de identificare fiscala ale Filialei sunt urmatoarele:
• Cod de Identificare Fiscala 18074434
• Cont IBAN lei: RO81RZBR0000060007229024
• Cont IBAN USD: RO86RZBR0000060007229031
• Cont IBAN EURO: RO70RZBR0000060007229028
• Cont IBAN GBP: RO04RZBR0000060009301069
deschise la Raiffeisen Bank – Agentia Victoria Bucuresti, Calea Victoriei nr. 21, corp B, sector 3, cod 030023.
Cod SWIFT banca (necesar doar pentru plati externe): RZBR ROBU

Pentru donatii si sponsorizari în bani, alimente, materiale de constructie etc. va rugam sa ne contactati direct. Societatile comerciale care doresc sa ne sprijine prin sponsorizari pot încheia contracte de sponsorizare cu organizatia noastra, conform legilor în vigoare.

CONTACT

Asociatia “Pro-Vita” Valenii de Munte – Valea Plopului
Adresa: B-dul Nicolae Iorga 72, Valenii de Munte, 106400, judetul Prahova
tel/fax: (244) 280695

Pro Vita si Valea Plopului – localizare si cai de acces

Itinerar pentru a merge la Valea Plopului:
Bucuresti Nord – Ploiesti Sud (60 km – E60)
Valenii de Munte (30 km – 1A)
Nucsoara de Jos (13 km) – la dreapta
Valea Plopului si Valea Screzii (7 km)

Preot Nicolae Tanase, Parohia Valea Plopului, Comuna Posesti, Judetul Prahova, cod 2124, Romania

www. asociatiaprovita.org

VIDEO - Părintele Justin Pârvu şi morala unei vieţi câştigate

2010-11-17T15:37:00.005+02:00

"Vai ce de îngeri aici"

Dezbatere publică pe tema CARDUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE CU CIP, organizată de Ministerul Sănătăţii joi, 18 noiembrie 2010, orele 14:00

2010-11-16T19:35:00.004+02:00

ANUNŢ

În baza prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, Ministerul Sănătăţii organizează, joi, 18 noiembrie 2010, orele 14.00, la sediul Institutului Naţional de Sănătate Publică, sala Amfiteatru, str.dr. Leonte, nr.1-3, sector 5, Bucureşti, o dezbatere publică având ca temă proiectul de Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Persoana de contact: dr. Mihaela Oancea – telefon: 021.3072.639.

Menţionăm că proiectul de act normativ poate fi vizualizat la adresa de web: www.ms.gov.ro, rubrica Legislaţie – Transparenţă decizională.

Sursa: Ministerul Sănătăţii

Conferinta cu Ioan Vladuca la Constanta: ARTA TRADITIONALA ROMANEASCA PE CALE DE DISPARITIE

2010-11-12T23:57:00.002+02:00

FUNDATIA SFINTII MARTIRI BRANCOVENI

organizează conferinta cu titlul

ARTA TRADITIONALĂ ROMÂNEASCA PE CALE DE DISPARITIE

susţinută de IOAN VLĂDUCĂ – Profesor de Apologetică Ortodoxă

Conferinţa este urmata de Expozitia cu vanzare

OBIECTE TRADIŢIONALE ROMÂNEŞTI

LA SEDIUL FUNDATIEI SFINTII MARTIRI BRÂNCOVENI

SÂMBĂTĂ, 13 NOIEMBRIE, ORA 17

Forul Ortodox Român: Guvernul trebuie să renunţe la ordonanţa de urgenţă privind introducerea cardului de sănătate

2010-11-10T22:41:00.017+02:00

Comunicat din partea Forului Ortodox Român

Ministerul Sănătăţii a făcut publică nota de fundamentare prin care intenţionează să modifice, prin Ordonanţă de Urgenţă, legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Scopul modificării este introducerea cardului de sănătate ce va înlocui documentele justificative de până acum ce atestau calitatea de asigurat al sistemului.
Deşi apreciem ideea unei reforme a sistemului român de sănătate, considerăm că măsurile luate trebuie să fie eficiente şi adresate acolo unde sunt problemele majore (plata corespunzătoare a cadrelor medicale, asigurarea aprovizionării cu medicamente a spitalelor, buna şi continua funcţionare a sistemului de medicamente compensate) şi nu într-o zonă unde nu există nicio dovadă că ar fi utile, ridicând, în schimb, probleme majore în domeniul respectării libertăţilor fundamentale aşa cum sunt prevăzute de Constituţia României.

Lectura acestei note de fundamentare scoate în evidenţă următoarele puncte controversate:

1. Scopul generic al introducerii cardului de sănătate pare a fi un mai bun control al furnizării de servicii medicale asiguraţilor. Controversă: nu există niciun studiu, dovadă, sau evidenţă statistică prin care Ministerul să arate în ce măsură acest scop nu era îndeplinit de actualele metode de atestare a calităţii de asigurat. Nu există nicio dovadă că de aceste servicii ar fi beneficiat în mod abuziv persoane care nu îşi achitau obligaţiile de asigurat. Este aceasta problema principală a sistemului românesc de asigurări ?

2. Despre costurile acestui sistem de carduri de sănătate aflam, potrivit notei de fundamentare, următoarele:

„Fondul naţional unic de asigurări de sănătate nu ar putea susţine nici lansarea şi nici întreţinerea unui sistem de carduri”, soluţia oficialilor fiind introducerea coplăţii.

Controversă: de ce nu există nicio estimare transparentă a costurilor implicate de introducerea acestui sistem? Cum justifică Ministerul introducerea unei măsuri contestabile pe care nu este în stare să o finanţeze singur, în condiţiile unei crize dramatice care zguduie sistemul sanitar, făcând ca serviciile să fie din ce în ce mai precare?

3. Tot în nota de fundamentare, se regăsesc şi contradicţii flagrante referitoare la aspectele ce ţin de datele personale conţinute pe card. Astfel, citim la p. 2 a notei:

„nu sunt introduse elemente de identificare a persoanei în relaţia cu medicul de familie sau cu familia”.

În paragraful imediat următor, însă, citim:

„informaţiile adiacente vor face referire la situaţia asiguratului în relaţia cu medicul de familie sau cu familia”.

La p. 9 găsim aceste informaţii adiacente: numele, prenumele şi datele de contact ale medicului de familie şi situaţia co-asiguraţilor (relaţia cu familia).

Controversă: deşi informaţiile adiacente sunt presupuse a nu fi expuse accesării, ele sunt totuşi inserate în card. Care este justificarea pentru introducerea acestor date personale? Care este garanţia că ele nu pot fi citite, copiate (clonate), însuşite fraudulos şi/sau folosite împotriva persoanei ce deţine cardul? În ce măsură a evaluat Ministerul dacă acest proiect respectă drepturile la intimitate şi protecţia datelor personale (menţionăm că datele incluse pe card par a include 2 categorii de date ce au un statut special în legea 677/2001 – date cu funcţie de identificare (CNP) şi date privind starea de sănătate) ?

4. Refuzul consultării cu organizaţiile non-guvernamentale: În nota de fundamentare Ministerul afirmă că „nu este cazul” consultării cu organizaţiile non-guvernamentale şi cu institute de cercetare sau alte organisme (un astfel de organism ar fi, in opinia noastră, Biserica Ortodoxă Română). Informăm pe această cale Ministerul că organizaţiile de protecţie a drepturilor civile cu care FOR a intrat deja în contact consideră extrem de necesar un astfel de proces de consultare şi vor lua, de altfel, atitudine faţă de acest proiect legislativ. Este absolut regretabil că Ministerul a ales calea politicii faptului împlinit, abuzivă în sine şi complet nedemocratică.

5. Menţionarea, printre informaţiile adiacente disponibile pe card, a statutului de donor de organe în vederea transplanturilor. Controversă: Ministerul Sănătăţii era obligat să ceară un aviz etic de la BOR măcar pe această temă. Transplantul de organe este o temă bioetică asupra căreia Biserica şi-a exprimat punctul de vedere, subliniind faptul că

„se impune solicitarea si obtinerea consimţământului în scris prealabil, expres şi liber al donatorului sau al persoanei terţe căreia legea îi permite acest fapt; de asemenea, se va solicita şi acordul scris al primitorului”.

Aşadar, transplantul de organe nu poate face obiectul unor instrumentări generale de către stat, impersonale, lărgite la o întreagă populaţie, ci este o practică medicală între persoane concrete, punctuală şi circumscrisă în cadre specifice, negeneralizabile.

Pe lângă aceste puncte controversate, enumerate foarte sintetic, neepuizând probleme puse de OUG a MS, FOR consideră că Ministerul trebuie să renunţe la ideea implementării cardurilor de sănătate prin ordonanţă de urgenţă pentru următoarele trei motive principale:

1. Problema securităţii cardurilor: Este inadmisibil ca Ministerul să introducă astfel de carduri electronice fără cea mai mică grijă manifestată pentru securitatea datelor personale expuse în aceste dispozitive. Prezentul proiect nu conţine nicio referire la aspecte cheie legate de securitatea datelor personale stocate (cum ar fi existenţa sau nu a unei baze de date unice cu toate aceste informaţii, drepturi de scriere sau modificare a datelor, cine are dreptul de acces la date etc.), aşa cum prevede legea 677/2001. Organizaţiile civice care au contestat maniera de introducere a cărţilor de identitate electronice au arătat că e necesar un audit de securitate public, extern şi independent care să ateste cât de fiabile sunt dispozitivele electronice în cauză. Acesta este cu atit mai necesar cu cât cardurile de sanatate pot conţine şi date personale extrem de sensibile.

2. Problema protecţiei datelor cu caracter personal, a dreptului la intimitate şi a libertăţii de conştiinţă: Fiind vorba despre datele personale, este vădit necesară o profundă analiză a modului în care aceste măsuri respectă drepturile civice enumerate mai sus. Este inadmisibil să se meargă înainte cu acest proiect care va interzice accesul la serviciile medicale celor care nu deţin carduri de sănătate sau care nu le au asupra lor în momentul ajungerii la spital, în condiţiile în care probabil vor exista cetăţeni ce nu le vor dori datorită implicaţiilor asupra siguranţei datelor personale, intimităţii şi libertăţii de conştiinţă. Care este avantajul înscrierii datelor pe un cip şi de ce, în condiţiile în care s-ar stabili că ar fi date utile, nu s-ar proceda mai degrabă la inscripţionarea lor direct pe cardul de sănătate ?

3. Problemele etice: din punct de vedere creştin, FOR nu poate accepta instrumentalizarea persoanei umane prin metode sofisticate de control şi evidenţă a populaţiei şi expunerea electronică a intimităţii sale. În mod evident, introducerea cardului de sănătate depăşeşte o limită etică dincolo de care funcţiile de supraveghere şi identificare a persoanelor ce beneficiază de politici publice devine nelegitimă.

Pe baza acestor observaţii, FOR cere Ministerului să asigure organizarea unei dezbateri publice pe marginea acestui proiect legislativ, pe care normele unei bune guvernări şi ale respectului faţă de statul de drept o cer a fi suspendată.

Forul Ortodox Român, structură federativă fără personalitate juridică, a fost fondat la 29 noiembrie 2008, prin consensul reprezentanţilor a 60 de organizaţii civice cu caracter cultural şi social, care au participat la Conferinţa Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român. Forul Ortodox Român este coordonat de liderii organizaţiilor: Asociaţia „Rost”, Asociaţia „Christiana”, Asociaţia Pro Vita – Bucureşti, A.R.T.R.I., şi Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”.

Pe urmele Părintelui Arsenie Boca la biserica Drăgănescu

2010-11-09T18:53:00.001+02:00

A murit Adrian Păunescu, Dumnezeu să-l ierte!

2010-11-05T17:07:00.006+02:00

Basarabia Pe Cruce

Se urcă Basarabia pe cruce
Şi cuie pentru ea se pregătesc
Şi primăvara jertfe noi aduce
Şi plînge iarăşi neamul românesc.

Noi n-avem nici un drept la fericire,
Mereu în casa moare cineva
Şi n-are ţara dreptul să respire
Şi nici pe-acela, simplu, de-a visa.

De-acolo unde s-a sfârşit pământul,
Vin triburi, să ne ia pamânt şi fraţi
Şi-n faţa lor abia rostim cuvântul
Şi, prin tăcere, suntem vinovaţi.

Ce cale poate ţara să apuce?
În tragica, neconvertita zi,
Se urcă Basarabia pe cruce
Şi nu ştim învierea cînd va fi.

Î.P.S. Serafim de Pireu despre infiltraţii sionismului luciferic şi implicaţiile acestora în degradarea identităţii creştin-ortodoxe

2010-10-26T01:11:00.007+03:00

Î.P.S. Serafim de Pireu: Biserica are sfanta obligatie sa articuleze un cuvant inaintemergator

Asupra temei întrunirii ordinare a Sfântului Sinod al Ierarhiei Bisericii Eladei: „Cauzele diversei crize actuale şi Biserica -speranţă şi unitate a societăţii şi dătătoare de sens vieţii omului” declar cele de mai jos, rugând ca acestea să fie preluate în Practicale:
1) Presfânta noastră Biserică – Trupul Domnului şi Întemeietorului Ei, are sfânta obligaţie să articuleze întotdeauna şi în istorie un cuvânt precursor şi să vădească lucrurile esenţiale ale perioadelor istorice prin discernerea Ei harismatică a evenimentelor. Acest lucru nu înseamnă nicidecum partizanat sau politicianism, care desigur sunt excluse de către orice bărbat bisericesc din ontologia Bisericii, care ca întreg nu poate să fie împărţită în acţiuni divergente.
Însă sfânta obligaţie de articulare a unui cuvânt înaintemergător este o poruncă a Întreit-Sfântului Ei Întemeietor şi în acelaşi timp un mod diacronic de exprimare a sfinţilor şi eroilor ei.
2) Preaiubita noastră patrie nu poate fi comparată cu orice altă ţară, pentru că din punct de vedere istoric a trecut printr-o brutală sclavie şi ocupaţie timp de patru secole şi a supravieţuit ca Neam prin Chivotul Neamului ei – Biserica. Cuvântul marelui jurist N. Saripoulos: „Prin Biserică ne-am salvat!” va rămâne de-a lungul veacurilor neschimbat şi nezdruncinat.
De la renaşterea naţională din timpul ultimelor două decenii se observă încercarea orchestrată şi din ce în ce mai accentuată de degradare a identităţii elino-creştine a Neamului prin acţiuni coordonate ale celor două partide de la putere şi ale partidelor mai mici, aşa numite de stânga, care se identifică în dărâmarea metodică a vieţii bisericeşti din inima şi din sufletul elinilor.
În mod semnificativ, au fost legiferate ilegal de către majoritatea guvernantă negarea cu fapta a Învierii trupurilor prin arderea morţilor, subminarea sfintei instituţii a Nunţii prin convieţuirea de comun acord (pactul de coabitare), care transformă întru-tot-respectabila persoană umană în obiect de satisfacere a plăcerii, excluderea în pofida sensului plenar al bunei-orânduiri constituţionale a clericilor din societatea educaţională a elevilor şi s-a uneltit cu îndârjire impunerea minciunilor şi inexactităţilor pentru modificarea conştiinţei istorice a tineretului şcolar.
Sub actuala conducere politică se mediatizează cu intensitate că se va încerca marginalizarea anticonstituţională a educaţiei religioase din învăţământul secundar printr-o totală degradare a disciplinei confesionale a religiei până la materie opţională în ultimul nivel, că se va extinde căsnicia de comun-acord şi la aşa numitele „cupluri de acelaşi sex” pentru a se legifera în felul acesta deviaţia imorală a ontologiei umane, precum şi faptul că se va materializa abolirea depunerii jurământului religios de către funcţionarii de stat, prin eliminarea lui ca jurământ religios valabil opţional în procedura penală şi politică, aşa încât să fie diminuată cu totul sfânta legătură dintre credinţă şi patrie în conştiinţele elinilor.
Împreună-navigarea, împreună-mergerea şi co-expediţia celor două partide la putere demonstrează în mod evident că ele constituie ofiţeri şi contractori externi ai unui plan ce se implementează metodic spre rănirea Eladei – ca inimă a Bisericii Ortodoxe Universale, care păstrează nefalsificat şi intact adevărul descoperit de Întreit-Sfântul Dumnezeu despre lume şi despre om de distorsiunile şi ereziile creştinismului occidental şi în acelaşi timp apără persoanele de privarea libertăţii umane.
3) La marea întrebare de ce ţara a intrat într-o situaţie economică atât de proastă răspunsul îl dă cu uşurinţă o mulţime de elemente de care se fac vinovaţi toţi semnatarii contractelor de atribuire a lucrărilor publice din anul 1955; şi asta, pentru că nu există niciun contract fără comision ilegal, iar mai mult, răspunsul îl oferă faptul că dacă la Conferinţa de la Paris statul german a fost îndatorat să dea statului elin o sumă uriaşă pentru pierderile de război, pierderi care, la preţurile de astăzi, sunt estimate până la aproximativ şaptezeci de miliarde (70.000.000.000) de euro, de-a lungul timpului, guvernele eline nu au pretins această satisfacţie în bani, pentru că s-au temut de descoperirile procurării de bani ce aveau să le facă societăţile germane ale responsabililor partidelor la putere ale ţării şi constrânşi nu au iniţiat vreo revendicare legală împotriva statului german.
Tot aşa, prin elemente ale Băncii Europene de Investiţii se demonstrează că netransparenţa şi fraudarea banului public este o practică a responsabililor guvernului elen, de vreme ce un kilometru de drum construit în Europa costă treizeci de milioane (30.000.000) de euro, iar în Elada dublu.
4) S-a publicat în presa internaţională că Federaţia Rusă a cerut de la statul elin acordarea spre închiriere a unei baze navale din Marea Egee pentru navigarea flotei ruseşti în Marea Mediterană în schimbul unei sume de închiriere în total de o sută miliarde de euro.
Unica posibilitate pentru această ţară de surmontare nedureroasă a crizei economice a fost respinsă de către conducerea politică actuală, fără a se avea în vedere că în acest fel s-ar fi slăbit în plus şi casus beli din partea vecinului şi am fi putut să ne exercităm cu uşurinţă drepturile noastre juridice consfinţite de dreptul internaţional pentru extinderea apelor noastre teritoriale la douăsprezece mile, transformarea Arhipelagului în „lac grecesc” şi extracţia resurselor minerale subterane, care ar face ţara competentă din punct de vedere energetic şi economic.
Tot aşa, cel care are răspunderea actualei guvernări a diminuat şi cealaltă posibilitate forte a ţării de a fi un nod energetic prin contestarea acordului asupra conductei Bourgas – Alexandroupoli şi a condus ţara în final în braţele criminale ale Fondului Monetar Internaţional şi ale planului „de euro-salvare” (Guvernul PASOK, a hotărât în urmă cu câteva luni să nu lanseze imediat lucrarea conductei Burgas – Alexandroupoli. În felul acesta, în acest moment lucrarea aproape că a încetat. – n.tr.).
5) Vizita Prim-ministrului Israelului în Elada, realizarea îndelungatului plan al domnului sionist Soros pentru cedarea drepturilor suverane eline manevrei războinice israeliene pentru exerciţii militare, semnarea acordurilor politico-militare cu Israel, îmbrăţişarea noastră de către lobbi-ul evreiesc internaţional al S.U.A., Rothschild, Rockefeller, Brezinski şi ale celorlalţi asemenea lor, precum şi răspunsurile de felicitare ale Vicepreşedintelui Guvernului American şi upgrade-ul imediat al competenţei creditului bancar al ţării de către Moodys demonstrează care sunt mai noii „şefi” ai acestei ţări născătoare de sfinţi şi eroi şi explică de ce actuala guvernare a refuzat cererea mea legală de a dizolva aşa-numitele aşezăminte masonice cu nume mincinos, care încalcă dispoziţiile cu nr. 188 din Codul Civil şi constituie cetăţile „sanhedrinului” internaţional sionist de inspiraţie satanică, care l-a înălţat ca minciuno-dumnezeu pe Lucifer cel cu nume respingător sau pe diavolul menţionat criptografic ca aşa-numitul „Mare Arhitect al Universului” (abreviat gr. -M.A.T.Σ.), negând credinţa în Dumnezeul Treimic al Testamentului prin literatura rabinică, a Talmudului şi Cabalei, şi care se luptă din toate puterile pentru obţinerea guvernării mondiale şi pentru impunerea luciferismului ca religie mondială (MPA).
6) Avem sfânta obligaţie ca să arătăm şi să punem înainte evlaviosului popor elin-ortodox toate cele de mai sus, să pretindem guvernului dizolvarea aşa-numitelor instituţii tectonice (masonice) ale ofiţerilor infiltraţi ai sionismului luciferic mondial şi să declarăm cu curaj „urbi et orbi” că, dacă va avea loc materializarea schiţelor mediatizate, vom proclama Biserica „în persecuţie” şi ne vom adresa evlaviosului popor elin care este în acelaşi timp şi garant al Constituţiei şi apărătorul legilor lui.

Cel mai mic frate în Hristos,

† Serafim de Pireu

(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, romfea.gr)
Sursa: Apologeticum via Pelerin ortodox

Demonizaţii din Gherghesa

2010-10-23T22:30:00.003+03:00

Părintele Arsenie Boca
Predică la Duminica a XXIII-a după Rusalii

Printre nenumăratele minuni, pe care le-a săvârşit Mântuitorul Hristos, în timpul cât a petrecut cu oamenii, este şi ceea cu vindecarea îndrăciţilor din ţinutul Gherghesenilor.

Este vorba de doi oameni al căror trecut nu-l cunoaştem şi despre care Sfânta Evanghelie de la Matei ne spune numai că, stăpâniţi de această boală, locuiau prin morminte, că erau groaznici la înfăţişare şi atât de răi, încât nimeni nu se încumeta să treacă pe-aproape de ei.

Vor fi plecat ei de bună voie dintre concetăţenii lor, gherghesenii, sau aceştia, văzându-i stăpâniţi de demoni, îi vor fi alungat ei, luând măsuri de apărare, ca şi în cazul cu bolnavii de lepră. Nu putem şti. Ceea ce putem bănui însă, este că răutatea lor împotriva oamenilor singuratici, trecători pe acolo, era cu atât mai mare, cu cât ea era sporită de setea de răzbunare împotriva comunităţii omeneşti în genere.

Dacă istorisirea evanghelică despre minunea vindecării acestor doi demonizaţi nu ne-ar înfăţişa o seamă de fapte obiective, care să ne încredinţeze că cei doi nefericiţi erau cu adevărat stăpâniţi de demoni, am fi înclinaţi să credem că ar fi vorba doar de doi simpli nebuni, ajunşi în faza critică de furie. Căci medicina modernă nu cunoaşte o asemenea boală. Pe de altă parte, dată fiind starea cu totul embrionară a medicinii antice, tulburările psihice, a căror consecinţă este starea de alienaţie mintală, nebunia, uşor s-ar fi putut confunda cu o stare de posesiune demonică. De aceea n-au lipsit oamenii care, pornind de la faptul că sugestia şi hipnotismul sunt întrebuinţate uneori cu rezultate pozitive în tratamentul stărilor de alienaţie mintală, au căutat să reducă minunea vindecării demonizaţilor, susţinând că aceia au fost doar simpli alienaţi mintal şi Domnul i-a vindecat prin sugestie.

Dar toată boala de care sufereau cei doi oameni, descrişi de evanghelistul Matei, era mult mai gravă. Demonii puseseră stăpânire pe ei, torturându-i şi pe ei şi făcând printr-înşii mult rău şi altora. Astfel, dacă toţi evitau calea care ducea pe lângă mormintele în care se adăposteau cei doi demonizaţi, Mântuitorul Hristos, însoţit de ucenicii Săi, porneşte cu deplină cunoştinţă de cauză pe calea aceea.

Demonizaţii Îl zăresc din depărtare şi nu numai că nu se încumetă să-I facă vreun rău, ci-L întâmpină strigându-I: „Ce este nouă şi Ţie Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici ca să ne chinuieşti mai înainte de vreme?”(Matei 8,29).

Cuvintele acestea ne arată că nu cei doi demonizaţi grăiau aceste lucruri, ci demonii care erau intraţi în ei. Cei doi nefericiţi nu aveau de unde să cunoască pe Mântuitorul Iisus Hristos, deoarece ei, după cât se pare, trăiau de multă vreme în acele morminte, iar Mântuitorul era doar în trecere prin ţinutul gherghesenilor. Şi chiar dacă ar fi auzit despre Dânsul, mai înainte de a se fi îmbolnăvit, dacă L-ar fi cunoscut ca Prooroc şi binefăcător al mulţimii suferinzilor şi năpăstuiţilor, nu L-ar fi putut întâmpina acum cu aceste cuvinte. Mântuitorul n-a venit să amărască şi să chinuiască pe nimeni dintre oameni. Dimpotrivă, El a venit şi a adus oamenilor bucuria vieţii, încrederea şi nădejdea într-o viaţă mai bună. El a dăruit tuturor odată cu sănătatea sufletească şi sănătatea trupească, odată cu încrederea într-o viaţă mai bună şi puterea de a ajunge la ea şi calea prin care să o ajungă. De aceea cuvintele celor doi nefericiţi, nu sunt cuvintele lor, ci cuvintele demonilor care puseseră stăpânire pe ei şi care le nimiciseră cu totul voinţa şi puterea omenească de discernământ.

Evanghelia ne spune mai departe că, la o depărtare oarecare de locul unde s-au întâlnit cu Mântuitorul, se găsea o turmă mare de porci, şi că demonii L-au rugat (pe Mântuitorul), zicând: Dacă ne scoţi din aceşti oameni, îngăduie-ne să ne ducem în turma aceea de porci”. Şi Mântuitorul le-a dat voie. Demonii au intrat în turma de porci, iar porcii s-au repezit la vale şi s-au aruncat în mare. Paznicii turmei, îngroziţi de întâmplare, au fugit în cetate şi au spus celor de acolo cele ce s-au petrecut, iar oamenii au ieşit cu toţii în întâmpinarea lui Iisus şi L-au rugat să plece din ţinutul lor, îngroziţi ei înşişi de cele întâmplate.

Sunt o seamă de lucruri în istorisirea evanghelică, pe care avem datoria să le înţelegem aşa cum trebuie. De aceea vom stărui asupra lor, căutând să înlăturăm greutăţile din calea tuturor celor plini de dorul de a asculta şi înţelege cuvântul lui Dumnezeu.

Dacă am urmări cu atenţie toate aceste vindecări săvârşite de Mântuitorul Hristos, cuprinse în Evanghelii, am observa că de fiecare dată, Mântuitorul întreba pe cel bolnav: „Vrei să te faci sănătos?” şi numai la răspunsul afirmativ şi credincios din partea acestuia Mântuitorul îl vindeca. Vindecarea trupească, întocmai ca şi vindecarea sufletească, adică izbăvirea omului de robia păcatului şi mântuirea lui, nu se săvârşeşte fără dorinţa şi fără voia omului. Darurile şi binecuvântările lui Dumnezeu se găsesc la îndemâna noastră a tuturor. E destul să credem în puterea Lui cea mare şi să-I cerem cu credinţă cele de care avem nevoie şi vom auzi îndată: „Fie ţie, după credinţa ta”. Fără dorinţa noastră aprinsă de a ne împărtăşi de darurile lui Dumnezeu, care ne stau la dispoziţie în Sfânta noastră Biserică, aceste daruri rămân ca o comoară ascunsă, iar noi nu ne alegem cu nici un câştig sufletesc. Însăşi participarea noastră la Sfânta slujbă, dacă nu este făcută cu dorinţa vie de a deveni mai buni, mai bine plăcuţi lui Dumnezeu, de a ne apropia mai mult de Domnul şi de-a căuta să trăim ca nişte fii adevăraţi ai Lui, este lipsită de sens. De acea şi Sfântul Ioan Gurădeaur atrăgea atenţia credincioşilor din vremea sa, zicându-le: „În zadar se aduce (în Biserică) în biserică jertfă zilnică, în zadar ne-am mai găsit înaintea altarului, dacă nu este nimeni care să se împărtăşească”.

Observăm însă, că cei doi nefericiţi demonizaţi, au primit vindecarea din partea Domnului fără ca ei să o fi dorit cu înflăcărare. Cum aceasta? Vindecă, oare, şi mântuieşte Domnul pe oameni şi cu de-a sila? Nicidecum. Cei doi nefericiţi, pe care demonii puseseră stăpânire, se găseau în neputinţă de a-şi mai da seama de ei. Nu mai erau stăpâni pe voinţa lor, nu mai erau în stare să-şi exprime nici o dorinţă proprie. Ei deveniseră pradă duhurilor rele, care se serveau de ei întocmai ca de nişte unelte, pentru a-i tortura şi pe ei şi pentru a unelti cu ei răul şi printre ceilalţi oameni. Domnul nu vine în întâmpinarea lor, ci a demonilor care intraseră în ei. Cei doi nefericiţi nu-L cunosc pe Domnul, dar demonii care erau în ei Îl recunosc şi-L mărturisesc îndată ca Fiu al lui Dumnzeu. Mântuitorul Iisus care venise în lume ca să scape pe oameni de robia păcatului şi a diavolului. În persoana celor doi demonizaţi se oglindeşte întreaga omenire de până la venirea Mântuitorului Hristos, iar smulgerea lor din ghearele demonilor şi alungarea acestora din ei este oglinda mântuirii întregului neam omenesc din robia păcatului şi a diavolului, izbăvire ce avea să se săvârşească prin jertfa Mântuitorului pe cruce, jertfă ce avea să vie nu mult după această împrejurare.

Mărturisirea pe care o fac demonii la vederea Mântuitorului Iisus Hristos: „Ce este nouă şi Ţie Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici ca să ne chinuieşti mai înainte de vreme?” este interpretată de sfinţii Părinţi în sensul că demonii se aşteptau la o pedeapsă din partea lui Dumnezeu, dar la sfârşitul lumii, iar nu acum, „mai înainte de vreme”.

Pentru ce au cerut demonii să fie lăsaţi să intre în turma de porci şi de ce a îngăduit Mântuitorul aceasta, El ştiind mai dinainte cele ce aveau să urmeze? Demonii au cerut aceasta cu intenţia ca, alungaţi din cei doi nefericiţi oameni, să mai poată face totuşi încă un rău, încă o pagubă oamenilor; iar Mântuitorul le-a îngăduit aceasta, ca să facă pe toţi să înţeleagă că, oriunde s-ar afla, şi în orice împrejurări, demonii nu produc decât rău şi pagubă oamenilor.

Istorisirea evanghelică ne spune mai departe că, auzind despre aceasta, cei din cetate au venit în întâmpinarea Domnului şi L-au rugat să plece din ţinutul lor. Faptele întâmplate fuseseră atât de uluitoare: vindecarea celor doi demonizaţi, apoi înecarea turmei de porci în mare, gherghesenii s-au îngrozit aşa de tare încât s-au temut să nu mai abată asupra lor şi alte nenorociri, socotind, probabil, pe Mântuitorul Iisus un mare vrăjitor. Ei nu cer de la El să-i despăgubească de porcii înecaţi în mare, dar pentru că nu mai auziseră până atunci de El, au găsit cu cale să se scape cât mai repede de El, rugându-L să plece din ţinutul lor.

Iar Domnul pleacă de acolo, ştiind că lasă în cei doi vindecaţi, pe cei mai înflăcăraţi propovăduitori ai dumnezeirii Lui.

Minunea vindecării celor doi demonizaţi din ţinutul gherghesenilor ne încredinţează pe deplin de puterea dumnezeiască a Mântuitorului Iisus Hristos. Într-o împrejurare asemănătoare, când Mântuitorul vindecase pe un alt demonizat, fariseii neputând tăgădui puterea cea mare a Mântuitorului, dar în acelaşi timp nevrând să-L recunoască drept Fiu al lui Dumnezeu, aruncară vorba că „scoate demonii cu Belzebuth, domnul demonilor”. (Matei 12, 24). Atunci, Mântuitorul rostise cuvintele menite să vădească, pe de o parte, răutatea fariseilor, iar pe de alta, să încredinţeze pe toţi, mai mult, de dumnezeirea Sa. „Toată împărăţia ce se dezbină întru sine, se pustieşte, sau toată cetatea sau casa ce se dezbină întru sine, nu va sta. Şi dacă Satana scoate pe Satana, s-a dezbinat întru sine; deci cum va sta împărăţia lui? Şi dacă Eu scot demonii prin Belzebuth domnul demonilor -, fiii voştri prin cine îi scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri. Iar dacă eu scot demonii prin Duhul lui Dumnezeu, iată, a venit la voi Împărăţia lui Dumnezeu.” (Matei 12, 25-28)

În adevăr, iubiţi credincioşi, Împărăţia lui Dumnezeu a fost adusă pe pământ de Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care a învăţat în acelaşi timp pe oameni, cum să se roage şi cum să se poate, pentru ca această Împărăţie să sporească şi să cuprindă în ea toate marginile pământului. Ea este Împărăţia păcii, a dragostei şi a frăţietăţii între oameni; împărăţia în care fiecare dă semenului său ceea ce este al lui şi nu caută să-i fure nici munca, nici agonisita; împărăţia în care dragostea de Dumnezeu se măsoară cu dragostea şi jertfelnicia faţă de aproapele în suferinţă, şi în care toţi oamenii trăiesc în bună înţelegere, întocmai ca nişte fii şi moştenitori ai lui Dumnezeu.

Pentru înălţimea morală la care trebuie să se păstreze cel ce voieşte cu tot dinadinsul să devină cetăţean al Împărăţiei lui Dumnezeu, împărăţia aceasta se întinde numai cu greu în lume. Dar cel ce izbuteşte să devină cetăţean al ei, atinge cea mai înaltă treaptă a trăirii: trăirea în Dumnezeu, scopul şi ţinta ultimă a oricărui suflet credincios.

Cu toate că medicina modernă nu mai cunoaşte boala demonizării, de care sufereau cei doi oropsiţi, totuşi demonii mai fac ravagii şi astăzi, torturând cu aceeaşi putere pe anumiţi oameni, şi, prin ei, făcând un rău imens celorlalţi. Ne-am obişnuit atât de mult cu demonizaţii veacului nostru, încât am şi uitat să mai dăm bolii, de care suferă ei, adevărata ei denumire. Căci ce sunt tiranii, asupritorii oamenilor paşnici, vânzătorii de vieţi omeneşti, nemilostivii, dispreţuitorii dreptului la muncă, la pâine, la viaţa liberă şi demnă, decât oameni chinuiţi de legheoane de demoni? Căci e cu neputinţă să fie omenească şi nu demonică patima profesioniştilor urii faţă de om, cu care unii caută să-şi agonisească tot felul de avantaje, pe suferinţele semenilor lor.

Demonizaţii din Gherghesa erau groaznici la înfăţişare şi atât de răi, încât nimeni nu cuteza să le stea înainte. Numai Mântuitorul Iisus Hristos vine în întâmpinarea lor, alungă demonii din ei şi-i vindecă, redându-i societăţii din care făcuseră şi ei parte, ca elemente pe deplin sănătoase, capabili de muncă şi de dragostea de care demonii îi goliseră.

Demonizaţii secolului nostru, asupritori ai fraţilor lor: oamenii, sunt tot atât de aprigi şi cred că nimeni nu le poate sta în cale.

Învăţătura creştină ne încredinţează însă că „celor mândri Dumnezeu le stă împotrivă şi celor smeriţi le dă Har” (I Petru 5, 5). Conlucrarea credincioşilor cu acest Har, alianţa (sinergismul) cu Mântuitorul, (Cel) care a alungat pe demoni „mai înainte de vreme”, credinţa tare în purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru făpturile Sale, trebuie să ne dea convingerea că, chiar „înainte de vreme”, Mântuitorul va face să strălucească în inimile tuturor lumina Adevărului Său, sălăşluind între oameni pacea Sa, care covârşeşte toată mintea şi care zideşte mântuirea. (Filipeni 4, 7)

Părintele Justin Pârvu despre teatrul jucat de masonul Dan Puric în rolul "ortodoxului"

2010-10-23T14:28:00.005+03:00

Apel al Forului Ortodox Român: România fără acte de identitate electronice

2010-10-21T09:36:00.004+03:00

România fără acte de identitate electronice

Forul Ortodox Român consideră că măsurile de introducere în România a actelor de identitate electronice constituie un grav abuz, care pune bazele unui sistem de supraveghere permanentă a cetăţenilor aşa cum nu a mai existat niciodată până acum în istorie.Este în lucru şi cardul de sănătate, un document electronic ce cuprinde istoricul bolilor şi starea sănătăţii tuturor oamenilor din România, iar la Ministerul Sănătăţii se pune la punct un program de soft care să gestioneze fişele electronice de sănătate ale tuturor cetăţenilor ţării – o iniţiativă care oferă unor oameni acces la date strict personale. Lucrurile devin şi mai sumbre dacă ne gândim că dezvoltarea controversatului proiect e-România poate duce la un grad de supraveghere care, după ştiinţa noastră, nu are precedent în altă ţară din lume, prin acest proiect intenţionându-se crearea unei interfeţe electronice care să cuprindă totalitatea interacţiunilor dintre stat şi cetăţean, dar şi – ceea ce este încă şi mai important – dintre cetăţean şi cetăţean.
Chiar responsabilii statului implicaţi în aceste proiecte logistice recunosc faptul că singura garanţie ca sistemul electronic de identificare a cetăţenilor să nu fie folosit în mod abuziv este calitatea celor care îl administrează. Dar niciodată, într-un stat de drept constituţional, garanţia respectării libertăţilor civice nu va sta în calitatea morală a conducătorilor, ci în garanţiile instituţionale concrete, prin care exerciţiul puterii este limitat în întindere, amploare şi manifestare. Inacceptabilă este şi ideea prelevării datelor biometrice ale persoanei, procedură practicată, până recent, doar în cazul infractorilor. Acest lucru îi transformă pe cetăţeni în „suspecţi de serviciu”, o viziune tipică dictaturilor, în care cetăţenii sunt bănuiţi aprioric de atitudini antisociale, fapt fără precedent însă într-o societate ce se denumeşte deschisă şi care se ghidează după norme juridice ce pun pe primul plan libertatea persoanei.
Întrebarea pe care orice cetăţean al României şi-o poate pune este: de unde provin banii pentru acest proiect al introducerii actelor electronice, ale cărui costuri se ridică la zeci de milioane de euro? Din bugetul statului? Considerăm însă că pentru statul român ar fi mult mai utile şi mai urgente măsurile de remediere a problemelor structurale ce ameninţă principalii piloni ai sistemului românesc (sistemul de asigurări sociale – pensiile, sistemul educaţional, sănătatea). Dacă banii provin din surse private, aşa cum afirmă unii oficiali, de ce nu se orientează aceşti bani spre ajutorarea familiilor nevoiaşe, a celor care mor întrucât nu au bani pentru medicamente sau pentru operaţii costisitoare? Care ar fi interesul (economic, politic) al unor persoane private pentru implementarea acestui sistem în România?
Uniunea Europeană nu ne obligă să introducem cărţile de identitate electronice (CIE). Dimpotrivă, vedem că, din cele 30 de ţări ale Uniunii Europene, practic doar 12 au introdus acest tip de documente, iar 9 sunt doar pe cale să le adopte. În multe state care au CIE statutul acestora nu este obligatoriu, făcându-se paşi mici în adoptarea lor de către populaţie (Italia e un exemplu). Atunci ne întrebăm, în chip firesc, ce interese se ascund la noi în spatele acestui proiect? Este absurd ca, în condiţiile în care trăim o criză profundă, autorităţile române să investească sau să atragă fonduri enorme pentru un proiect pe care nu îl cere nimeni şi ale cărui costuri vor fi permanente, având în vedere necesitatea up-gradărilor, a securizării continue etc.
În ceea ce priveşte argumentul tehnic, al aşa-zisei securităţi sporite a datelor personale, datele problemei sunt, în realitate, cu totul altele. Un sistem care nu-i va permite cetăţeanului să efectueze anumite operaţiuni, sau care nu-i va permite să se identifice complet în faţa unei instituţii oficiale decât dacă este posesor de act de identitate electronic, este unul greşit conceput şi fundamentat. Pe lângă constrângerile care decurg din aceasta, orice astfel de suport electronic este supus unor riscuri de clonare şi/sau de deteriorare ce au o probabilitate statistică foarte mare (defectare prin expunere la presiuni mecanice, prin expunere la câmpuri electrice sau magnetice, prin contactul cu diferite substanţe chimice uzuale etc.).
De asemenea, ne asumăm un mare risc expunându-ne datele personale, biometrice, într-o bază de date centralizată la nivel naţional şi operată de anumite instituţii oficiale cu probleme interne majore, recunoscute public, la nivelul organizării şi al gradului de corupţie. Riscul acesta este cu atât mai mare cu cât se preconizează o integrare la nivel internaţional – într-o primă fază, european – a acestor date. Nu există în acest moment, din păcate, nici măcar la nivel de proiect, o politică naţională de securitate informatică menită să ne asigure nouă, cetăţenilor români, protecţia datelor personale în momentul în care acestea vor fi expuse într-un mediu internaţional care este de asemenea dominat, în multe cazuri, de corupţie la nivel instituţional, sau este marcat de atitudini rasiste/xenofobe în raport cu anumite comunităţi etnice şi chiar religioase. Avem, din nefericire, precedente periculoase în acest sens: o parte din baza de date de CNP-uri a Poliţiei Române este disponibilă pe reţelele informatice publice de transfer, la fel şi mai multe hărţi militare detaliate ale României! Din câte ştim, nimeni nu a intervenit în vreun fel până acum pentru a remedia aceste scurgeri de informaţii.
Nu în ultimul rând, este important să conştientizăm faptul că actele de identitate electronice au mari şanse de a deveni în viitor propriile noastre dosare de securitate, pe care le vom purta peste tot şi la care noi nu vom avea acces decât indirect, prin intermediul instituţiilor.
Având în vedere toate acestea, cerem în mod ferm Preşedintelui ţării, reprezentanţilor MAI şi tuturor instituţiilor abilitate ale statului român următoarele:
1. Să oprească introducerea în România a oricărui tip de document electronic de identitate (carte de identitate, permis de conducere) şi a cardului electronic de sănătate.
2. Să se asigure în mod temeinic baza juridică a paşapoartelor aşa-zis temporare, pentru a nu se putea reveni în mod abuziv asupra acestei alternative. Să se prelungească termenul de valabilitate al acestui tip de paşapoarte la 3 ani şi să nu existe nici o presiune financiară sau morală asupra persoanelor care nu acceptă documentele ce conţin datele personale incluse în mediul de stocare electronic.
3. Să se angajeze un dialog real cu reprezentanţii societăţii civile pentru a se stabili o linie clară de demarcaţie până la care un proiect de tipul e-România, ce include şi componenta Cărţilor de Identitate Electronice, poate fi derulat astfel încât să nu pună în primejdie libertăţile civice specifice unui stat de drept constituţional, precum şi libertatea de conştiinţă a cetăţeanului.
După ce am văzut în secolul trecut cât de uşor pot să apară dictatorii, după ce am traversat 50 de ani de ideologie comunistă şi 20 de ani de tranziţie lipsită complet de viziune, credem că este firesc să tragem un semnal de alarmă şi să chemăm pe toţi românii să se opună măsurilor amintite. Acestea, pe lângă faptul că nu pot fi prioritare în contextul socio-politic actual, nu fac altceva decât să creeze premisele unui sistem totalitar de supraveghere şi control al persoanei umane. Tehnologia trebuie să fie folosită în scopuri creative, iar nu în slujba controlului (sau a manipulării) oamenilor. Libertatea este un dar dumnezeiesc ce trebuie apărat cu toată vigilenţa, aşa cum s-a întâmplat în perioada comunistă, când mii de eroi şi de martiri din închisori sau din munţi şi-au dat viaţa, opunându-se dictaturii. Jertfa acelor tineri care au strigat în decembrie 1989 „Vom muri şi vom fi liberi!” ne responsabilizează şi ne obligă la atitudine. Captivitatea electronică nu este cu nimic mai bună decât aceea în lanţuri. Statul nu mai trebuie să intervină în viaţa privată a oamenilor, sub nici o formă.

Organizaţiile reunite în Forul Ortodox Român adresează societăţii civile un apel la unitate pentru a face conştientă opinia publică în faţa acestor provocări. Chemăm toate ONG-urile şi persoanele care împărtăşesc îngrijorarea noastră să semneze acest apel pentru libertatea şi demnitatea românească. Adeziunile se pot trimite pe adresa de e-mail a FOR-ului.

18 octombrie 2010

Contact: forul.ortodox@gmail.com

Sprijină acest demers:

Asociaţia Rost
Alianţa Familiilor din România
Asociaţia Pro-Vita Bucureşti
Asociaţia Pro-Vita Gorj
Asociaţia Christiana
Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini
Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului
Liga pentru Utilitate Publică
Asociaţia pentru Cultură și Educație Sfântul Daniil Sihastrul
Fundaţia Sfinţii Martiri Brancoveni – Constanţa
Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni - Suceava
Fundaţia creştin-ortodoxă Pro Filiis
Asociaţia Bucovina Profundă
Editura Predania
Revista OrthoGraffiti
Comunitatea OrthPhoto România
Editura Origini

Sursa: Ionuţ Trandafirescu

Arhimandritul Serafim Alexiev despre mistica bolnavă

2010-10-18T17:25:00.002+03:00

În realităţile noastre bisericeşti se întâlnesc mulţi oameni care nu sunt bolnavi psihic, ca să poată fi socotiţi cazuri patologice, care duc o viaţă normală, însă, dacă se dedau trăirilor religioase, văd „îngeri” şi au părtăşie cu duhurile, cheamă sufletele celor răposaţi şi primesc descoperiri „cereşti” deosebite. Ei cred că sunt în legătură cu lumea luminoasă duhovnicească, pentru că au fost inspiraţi să facă bine. Cum poate satana să înveţe la bine?

Naivă legătură logică! Oare însă duhurile rele, jinduind să capete încrederea naivilor creştini, vor porni să li se arate „cu coarne”? O asemenea arătare le-ar fi respingătoare! Diavolul nu este într-atât de puţin deştept precum sunt jertfele lui. Înşelările nu pot fi cuprinse dintr-o privire, nici gândurile lui date în vileag cu o singură dovadă. În Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul se vorbeşte nu despre înşelăciunile satanei, ci despre „adâncurile satanei” (Apocalipsa 2, 24).
Frica îl cuprinde pe om când se gândeşte la aceste „adâncimi ale satanei”. Pe motivul evlaviei, satana îşi conduce jertfele către cea mai mare necinstire. Pe motivul sfinţeniei şi al desăvârşirii, le dă lor vedenii şi îi umple de mândrie. Sub pretextul înălţării în viaţa duhovnicească, împotmolindu-i în balta rătăcirilor religioase până la slăbirea morală şi deplina pieire.

Adesea se întâlnesc astăzi oameni care, cu o sete neobişnuită, se avântă pe primejdiosul tărâm – pentru cei plini de păcate – al vieţii duhovniceşti. Unii se dedau la delirul unor rugăciuni bolnăvicioase, alţii – la şedinţe de spiritism, iar o a treia categorie – la căutarea descoperirilor cereşti. Toţi, în realitate sunt jertfe ale aceleaşi mistici bolnave şi, dacă le veţi spune, pentru a-i preveni, că se joacă cu focul, că pot să fie înşelaţi de demoni, care se pot arăta adesea ca sfinţi îngeri, ei vor avea deja răspunsul pregătit: „Ştim asta! Noi chiar avem mărturii din experienţă, că pe lângă îngeri, adesea se arată şi demoni. Însă cunoaştem care duhuri sunt bune şi care sunt rele. De aceea suntem cu luare-aminte. Pe cele bune le primim, iar pe cele rele le înlăturăm”. Astfel de oameni nu pot să fie convinşi cu nimic. Ei s-au încredinţat singuri că nu pot să greşească la ispitirea duhurilor. De aceea, de sus şi cu un simţământ de compasiune privesc la noi, cei care i-am povăţuit să se ferească de răutatea demonilor. Dar, sărmanii, sunt atât de crunt înşelaţi şi atât de viclean căzuţi în rătăcire! Sfântul Nil Sinaitul spune, descoperind răutăţile satanice: „Trebuie să cunoşti următoarea înşelăciune a demonilor. Uneori, ei se împart pe grupe. Unii vin cu sminteala – şi când tu cauţi ajutor, vin alţii în chip de înger şi îi izgonesc pe primii, ca să fii ademenit tu că sunt adevăraţi îngeri şi să cazi în părerea de sine că eşti vrednic de ei”.
Satana foloseşte şi o altă manevră strategică: trimite lupte duhovniceşti în sufletul monahilor nevoitori şi ale unor creştini de rând, iar după aceasta, când ei încep să se roage mai cu tărie, dau înapoi îndată, ca ei să gândească înalt despre sine, că deja pot prin rugăciunea lor să depăşească orice ispită.

Iată cum descrie aceste vedenii Sfântul Nil Sinaitul: „Dacă observi că, atunci când te rogi împotriva vreunui gând păcătos, acesta s-a liniştit îndată şi lesne, ia seama din ce s-a născut aceasta, ca să nu cazi în plasa lui şi, fiind înşelat, să nu devii tu însuţi trădător al tău...Uneori demonii, semănând întru tine anumite gânduri păcătoase, ei înşişi te îndeamnă să te rogi împotriva lor şi pe dată dau înapoi. Ei fac acest lucru ca să cazi în înşelare, imaginându-ţi că deja ai început să biruieşti gândurile şi să-i înfricoşezi pe demoni”.

De aceeaşi natură este şi următoarea înşelăciune satanică, observată adesea în viaţa contemporanilor noştri:
Există oameni care, după ce au trăit o viaţă plină de păcate, dintr-odată doresc să o rupă cu murdăria lor. Ei plâng, se căiesc, caută pe Dumnezeu, însetează de mântuirea sufletului lor. Însă, sub influenţa ispititorului, care îi pândeşte chiar şi în pocăinţa lor, în loc să se cufunde în adevărata smerenie, în loc să se întărească în hotărârea de a petrece restul vieţii lor în necontenită pocăinţă, ei se grăbesc să vadă roadele întoarcerii lor. Încep să-şi închipuie că, ieşiţi de pe drumul păcatului, deja sunt cine ştie cine, dacă nu chiar sfinţi, vrednici să intre în părtăşie suprafirească vădită cu cerul. Dacă nimeresc, prin această înţelegere nedreaptă a lor, în cercul unor creştini „ortodocşi”, fără de dreaptă socoteală ori al unor sectanţi care se ocupă cu vedenii şi descoperiri, cu vorbirea în limbi necunoscute, cu căderea în transă şi altele, îndată primesc ei înşişi „neobişnuite” daruri duhovniceşti. Încep să audă şoapte minunate, văd nemaipomenite vise şi vedenii, trăiesc minuni. Scăpaţi prin pocăinţa lor din mâinile celui viclean, ei cad numaidecât în cursele acestuia din nou, prin cele dăruite lor, prin darurile „mistico-duhovniceşti” primite fără nici o cenzură.

Paradoxal este faptul că, atunci când erau în cele mai mari căderi morale, aceşti oameni, pentru aplecarea lor spre pocăinţă, au fost cel mai aproape de mântuirea lor! Dar după ce s-au lepădat de faptele lor rele şi au primit ca „răsplată” pentru aceasta „darurile mistice suprafireşti”, ei s-au îndepărtat la distanţe deznădăjduitoare faţă de Dumnezeu.
Nu sunt oare aici „adâncurile satanei”?! (Apocalipsa 2, 24).

Iată însă şi alte prăpastii ale înşelăciunii satanice:
Mulţi oameni căzuţi în mistica bolnavă trăiesc în virtute, în curăţie, în rugăciune, aproape asemenea sihaştrilor. Însă acest fapt nu demonstrează că vedeniile şi darurile sunt de origine divină. Căci sub această impecabilă morală exterioară se ascunde o altă înşelare adâncă, satanică. După învăţătura Sfinţilor Părinţi, în spatele fiecărei patimi se ascunde un demon îndemnător spre păcatul potrivit acestora („Filocalia”; Sfântul Ignatie Briancianinov, „Patericul”). Există demoni ai desfrânării, ai mâniei, ai mândriei, ai iubirii de arginţi, ai răutăţii şi alţii asemenea. Toţi aceşti demoni sunt supuşi ai întâistătătorului lor – satana. Când el cuprinde zdravăn în mâinile sale vreo jertfă, trimiţându-i vedenii şi descoperiri, şi când, aruncând-o în mândrie, vede astfel că nu este neapărat necesară prezenţa altor demoni, atunci le spune acestora: „Retrageţi-vă de la acest om! Nu-l mai necăjiţi! El să nu aibă ispitele îmbuibării pântecelui, iubirii de arginţi, desfrânării şi mâniei! Să nu aibă lupte cu patimile lui cele rele! Să trăiască pe dinafară întru totul cinstit şi plin de pace! Să se socotească drept sfânt! Să slujească în viaţa lui ca pildă altora, ca şi ei să fie atraşi de vedeniile lui! Eu îl ţin bine sub puterea mea prin fina mândrie ascunsă întru el! Alt păcat nu este de trebuinţă spre pieirea lui!”
Şi, într-adevăr, un astfel de om, care a primit vedenia fără să aibă nici un fel de ispită duhovnicească, trece în ochii oamenilor drept sfânt. El nici nu se gândeşte că este în slujba celui rău. Vedeniile lui sunt „minunate”. Nu este egoist şi nu trăieşte doar pentru sine, ci ajută tuturor cu darurile lui suprafireşti. Nimănui nu-i trece nici măcar prin minte că toate acestea pot să fie de la satana.

Doar atunci poate să fie trădat „sfântul” fără reproş în legătura lui duhovnicească cu încercatul urmăritor al său, diavolul, când îi sunt rănite mândria şi iubirea de slavă a sa. Învinuiţi-l pentru vreun lucru de nimic! El îndată se scoală ca ars şi începe să se apere. Mândria lui se manifestă atunci întru el. Deşi la vedere nu are alte vicii, singură mândria îi este de ajuns ca să-l facă rob al diavolului.

Că de aceste viclenii de înrobire a sufletului omenesc se slujeşte satana, vedem din următoarea grăire a Sfântului Ioan Scărarul: „Nimeni nu se îndoieşte de faptul că diavolii şi patimile părăsesc uneori sufletul...însă şi mai puţini cunosc din ce pricini îl părăsesc pe el. De la unii oameni – nu doar credincioşi, ci şi necredincioşi – au plecat toate patimile, cu excepţia uneia – mândria. Ele au lăsat-o pe ea ca o temelie rea, ca să umple locul patimilor de mai înainte, întrucât aceasta este atât de vătămătoare, încât poate să distrugă chiar şi cerul”.

Motivul pentru care s-a sărit peste pasajul cu ecumenismul din omilia la Sf. Maxim Mărturisitorul citită la Iaşi ar fi fost... lipsa de timp

2010-10-18T11:52:00.005+03:00